You are here: Home » Călătorii » Tură de o zi – Vârful Gropșoarele

Tură de o zi – Vârful Gropșoarele

După o experiență extrem de neplăcută pe Valea Prahovei, cu stat în trafic, Omul meu a propus să mergem pe Masivul Ciucaș, la care s-ar ajunge mai rapid cu mașina din București. Zis și făcut!

Am pornit pe la 8 și am avut timp berechet pentru urcat și admirat, așa că este o variantă excelentă.

Am mers cu mașina până la cabana Muntele Roșu, care este cam veche și neîntreținută, dar de acolo ne-am aprovizionat cu apă și am fost și la baie (care, dealtfel, arăta jalnic). Personalul a fost extrem de prietenos, ziceai că n-au mai văzut oameni de multă vreme.

Am intrat pe traseul cu triunghi roșu și am avut parte de un urcuș susținut pe o distanță relativ mare, însă pe măsură ce urcam peisajele erau din ce în ce mai frumoase, motiv pentru care eram motivați și entuziasmați, atât de mult încât nici n-am simțit oboseala. Am făcut vreo oră și jumătate până la răscruce, unde am trecut la traseul cruce roșie iar în jumătate de oră eram deja la Vârful Gropșoarele. Sus bătea un vânt care ne spulbera, ne-am luat hanoracele pe noi deoarece eram deja transpirați.

Am făcut o mulțime de poze cu telefonul (pe care le-am pierdut, s-a stricat nenorocitul) și am filmat cu GoPro și am făcut un mic ”vlog”. Nu am mai cărat DSLR-ul, în ultima vreme nu mai simt nevoia și parcă mai mult incomodează. Trec printr-o perioadă mai … minimalistă și pur și simplu fac o pauză de la cărat prea multe, însă cu siguranță îl voi mai lua pe viitor.

Știu că nu are o calitate excelentă, am avut niște probleme la upload și timpul a fost scurt. Îl voi reface la un moment dat. Între timp mă așteaptă încă un vlog de editat, așa că … va trebui să fie suficient pentru moment.

Am avut parte de vreme excelentă și am ales un loc de luat masa aproape de o stâncă în jurul căreia s-au jucat o mulțime de păsări (presupun că erau vulturi, nu mi-am dat seama, nu mă pricep și nici nu văd prea bine la distanță 🙂 ). Ar mai fi fost vreo oră de mers până la culmea Zăganu, însă am vrut să ne întoarcem mai devreme jos, așa că am lăsat treaba în suspans, urmând ca tura viitoare să ajungem și acolo.

Distanța totală a fost de aproximativ 12 km, iar traseul mi se pare accesibil pentru aproape oricine. Are o porțiune generoasă de curbă de nivel, numai bună pentru revenire după urcușul susținut, iar stâncile și zonele de creastă, golul alpin și vegetația sunt absolut superbe. Până acum este tura care mi-a plăcut cel mai mult (știu că zic asta aproape de fiecare dată, însă chiar este un loc deosebit!).

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top