You are here: Home » Personal » Ce am învățat în 2018
Ce am învățat în 2018

Ce am învățat în 2018

În primul rând, aș dori să menționez că planul meu a fost să postez o dată pe săptămână sau mai des anul acesta, dar spre final am cam dat-o în bară. Nu e vorba că nu aveam nimic de povestit, dar nu era pentru toată lumea, așa că am lăsat Rara Avis în paragină. În fine.

Să încheiem așadar cu o listă mică ce conține câteva concluzii:

  • Planurile sunt făcute pentru a fi stricate. Am început  cu avânt muncitoresc și cu idealuri mărețe, care s-au năruit toate în decembrie. Nu e nici o problemă, bine că suntem sănătoși, dar alta e ideea: degeaba am gândit eu cu lux de amănunte viitorul, că până la urmă s-a ales praful de toate ideile care urmau să fie puse în practică.
  • Regulile sunt bune! Nu spun că viața ar trebui planificată, ba chiar sunt pro-spontaneitate, dar funcționăm mai bine atunci când avem structură. Eu urmez niște principii auto-”impuse” (de fapt, o combinație de chestii care-mi priesc și-mi fac plăcere), și am încercat mereu să am o oarecare rutină și câteva reguli de bază, numai că odată cu schimbarea de situație generală a vieții (mai ales în decembrie), am renunțat și la acestea. Mi-am dat peste cap programul de somn, dieta (adică aveam zile cu 400 de calorii, de exemplu, ceea ce nu îmi doream neapărat – nu le număr, doar că am descoperit de cât am nevoie și încerc să mă încadrez, pentru că altfel nu mă simt prea grozav), etc. Am mâncat dulce în decembrie mai mult decât în ultimii 2 ani, cred. Pur și simplu am decis că nu-mi mai pasă, și asta se vede pe burta mea. Nu m-am îngrășat prea tare, dar nici nu mai sunt ce eram odată, haha. Desigur, deja m-am săturat și cred că mi-au prins bine abuzurile lunii, pentru că sunt 100% convinsă că voi porni în noul an cu alt avânt pentru sănătate. Culmea e că nu mă omor cu deserturile, nu știu ce mi-a venit, dar e bună și pauza asta de la viața obișnuită, ca să-mi dau seama cât de bine mă simt atunci când nu consum zahăr. Nu regret nimic, dar cel mai probabil o să mai bag ”ceva bun” doar atunci când merg la munte sau la ocazii.
  • Ar trebui să-mi ascult mereu intuiția. Anul acesta am avut tot felul de momente în care parcă am știut ce urmează, unul din ele fiind cel în care în iunie, când am mers la munte 3 weekenduri la rând de eram fragezi și surmenați, am știut că alea sunt singurele ocazii ale anului și am tras tare să mă bucur cât pot. Deși nu mă interesează prognoza meteo (cu excepția situațiilor punctuale în care tre să fac ceva afară – bike, hike, bla bla), parcă am avut un presentiment că nu ne vom putea bucura de o vară prea grozavă. Și așa a și fost. Am mai avut o mică bucurie prin toamnă, dar … tot consider că parcă am știut ce urmează. Mai sunt multe alte momente în care am avut ”premoniții”, dar hai să nu ne lungim aiurea.
  • Mișcarea este esențială, cu atât mai mult cu cât avansăm în vârstă. Desigur, trebuie să alegem ceea ce ni se potrivește și ce ne place, n-o să ne chinuim aiurea pe bandă (ahem, părerea mea). Anul acesta nu prea am fost la sală, dar ne-am luat biciclete și ne-am plimbat cât de des am putut. Odată cu toamna-iarna, am revenit la sală dar nu am mai ieșit la plimbări lungi, și, drept să spun, le simt lipsa. Ba chiar de sărbători, de când stau numai în pat sau la masă, simt că am început să devin ”țapănă” (și nu doar de la băutură, haha) și chiar mă dor umerii, șoldurile, etc. Corpul omenesc nu e făcut să stea degeaba, ceea ce știm toți la nivel teoretic dar … practica ne omoară. La propriu. 🙂
  • Fără compromisuri în relații. E important să te simți bine atunci când ești singur. N-am avut niciodată o gașcă de prieteni, dar anul acesta chiar parcă am fost doar noi doi (împotriva lumii). Câteodată îmi lipsește compania altor oameni, însă am descoperit că nu am chef să fac compromisuri și, dacă un om nu-mi place sau dacă nu mă simt bine în prezența lui, n-ar trebui să continuăm relația doar de dragul de-a avea un grup de oameni pe care să-i numesc prieteni sau care să-mi scrie mesaje de ziua mea/de sărbători. Timpul meu e prețios, nu în sensul în care costă bani și fiecare minut irosit cu xulescu înseamnă 10 milioane la bursă, ci în sensul în care prefer să mă uit la un episod dintr-un serial decât să ies la o bere și să-mi mușc limba sau să mă enervez fără să pot spune nimic, sau să ascult o oră niște lucruri de care efectiv nu-mi pasă. Compromis e atunci când vrei să mergi la o terasă dar hai că e ok și un picnic, nu atunci când ești judecat sau când trebuie să iei parte la evenimente care nu-ți aduc nici o bucurie, nu când asculți povești care nu-ți îmbogățesc viața interioară și nici atunci când efectiv nu poți râde sau nu te poți amuza pentru că ți-e frică să zici ceva care o să ofenseze. Ceea ce încerc să spun e că sunt o persoană greu de înghițit și decât să mă forțez sau să mă abțin doar ca să le placă unora de mine sau ca să-mi placă mie de ei, mai bine mă lipsesc cu totul.
  • Munca e importantă, dar nu e totul. Anul acesta am înțeles cât e de important să-ți placă ce faci, dar de asemenea că este esențial să iei o pauză de la orice ar fi acea chestie care te încântă cel puțin 8 ore pe zi (și aici nu mă refer la somn). Nu am avut nici un fel de concediu în 2018, și astfel i-am înțeles importanța și rolul în viața omului. Desigur, am acum zile libere combinate cu sărbătorile legale, ceea ce înseamnă un fel de vacanță de iarnă, dar nu am călătorit, nu m-am relaxat (că am avut de făcut sarmale) și nici n-am dormit cât mi-aș fi dorit.

Cam atât, că și-așa m-am cam forțat să scriu, nu aveam nici un chef. Mă duc să fac niște sushi (vegan) pentru anul nou, care va fi … asiatic: legume gătite în stil chinezesc (am descoperit secretul sosului din restaurant, poate revin cu rețeta la anul, haha), supă în stil indian și alte detalii exotice. De ce face lumea tot salată boeuf, sarmale și pifteluțe dacă abia ce s-au terminat alea de la Crăciun? Înțeleg rolul tradiției și mi-am făcut datoria o dată, dar … de Revelion totuși vreau să mănânc ceva ce-mi place mai mult. De data asta cu inima mai ușoară, deoarece nici Mufi nu mai este bolnavă, nici eu n-am sclavagit în bucătărie 2 zile, nici măcar de cumpărături n-a fost nevoie. De fapt, de aici a pornit tot articolul. Că mi-am dat seama că prefer ceea ce am făcut tot anul 2018, nu varianta depravată a vieții noastre din luna decembrie. 🙂 A fost bine, nu zic, dar mă bucur să revin la ceea ce făceam înainte.

Hai să fim sănătoși, că restul lucrurilor se așează!

P.S. : Știu că ce-am scris mai sus sunt chestii ultra cunoscute, niște truisme care bat în clișee, dar anul acesta eu chiar le-am înțeles și cu mintea și cu sufletul, nu doar ca idei abstracte.

foto: weheartit.com

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top