You are here: Home » Culinar » Și totuși, ce (mai) mănânc?
Și totuși, ce (mai) mănânc?

Și totuși, ce (mai) mănânc?

Anul acesta am făcut foarte multe experimente nutriționale, ca rezultat al studiilor științifice/cărților/articolelor citite, pentru că nu iau ceva de bun fără să probez, fiindcă am schimbat stilul de viață și pe alocuri (adică timp de vreo 2 luni) pentru că nu am avut de ales din motive stomatologice. Cu această ocazie, am descoperit câteva chestii interesante.

  1. Am o ușoară intoleranță la gluten.
  2. Am o urâtă sensibilitate la căpșuni.
  3. Am o vagă alergie la lactoză.

Și fiindcă am lipsit din blogosferă din motive de nuntă a unor prieteni, călătorie acasă-acasă și alte treburi administrative despre care nu povestesc, hai să detaliem treaba cu mâncarea!

Am descoperit reacțiile menționate mai devreme fiindcă am eliminat din ce în ce mai multe din regimul alimentar, până am rămas doar la chestii vegetale și în mare parte neprocesate. A fost un parcurs firesc și natural, de lungă durată, nimic forțat sau frustrant. Credeam că cel mai greu o să-mi fie să renunț la brânzeturi, de care puteam mânca în sculare și-n culcare, mai ales datorită chestiei cu dependența, știți voi. 😉 Dar am trecut rapid peste, și am rămas cu o mare varietate de produse: crucifere (broccoli, conopidă, în nici un caz varză de Bruxelles), legume obișnuite (roșii, castraveți, ardei, păstăi, țelină, vinete, gulii, dovlecei, varză, morcovi, sfeclă rareori – pătează dinții, etc), leguminoase (linte, fasole, năut, mai rar mazăre), verdețuri (mai rar spanac, nu-mi place) și am reintrodus orezul și cartofii (clasici și dulci) plus ovăzul și alte cereale, predominant fără gluten. Le combin în diverse moduri și vreau să spun că n-am avut parte de atâta diversitate toată viața mea. Plus că gătesc (cu plăcere) mult mai des decât înainte.

Menționez că nu sunt un mare fan al fructelor, și le utilizez mai mult pentru îndulcire. Am avut o perioadă de câțiva ani în care le-am evitat cu pasiune, și cred că nu pot procesa prea bine fructoza, motiv pentru care le reintroduc treptat și în cantități limitate. Nici nu prea îmi plac vreunele în mod deosebit, dar dacă ar fi să aleg, aș opta pentru pepene roșu, pere, cireșe de mai, zmeură (restul fructelor de pădure … nu!) și struguri.

Dintre chestiile ”exotice” pe care le-am adoptat cu plăcere, menționez edamame, ananas, ciuperci chinezești uscate (am dubii cu privire la ele, dar momentan le utilizez), miso, tofu și alte specialități de soia doar în caz de necesitate absolută, ghimbir, tăieței japonezi de tot felul, chipsuri de kale sau cocos sau năut sau linte (ocazional, desigur), etc.

Cel mai important lucru este să folosim produse de sezon și multe condimente, ceea ce este valabil indiferent ce gătim, și aici cred că pot să ofer câteva sfaturi utile și rețete rapide, indiferent de ce tip de alimentație preferați! 🙂

Îmi place să pun drojdie inactivă și semințe de cânepă pe foarte multe mâncăruri, și încă mai descopăr cât de versatile și delicioase sunt! Folosesc turmeric destul de rar, tot fiindcă pătează dinții – dealtfel, pentru cine nu are astfel de griji, este foarte indicat! Pun scorțișoară când e cazul. Am descoperit recent ceva minunat: dacă adaug boia afumată în borș sau în orez, pare că mâncarea a fost făcută cu ceva gen cârnați de porc sau costiță afumată! Ăsta e un lucru bun pentru cei care țin post dar duc dorul mâncărurilor tradiționale, sau pentru cei care tocmai au devenit vegetarieni/vegani și au parte de o tranziție problematică – educarea papilelor nu e treabă ușoară sau rapidă! Ierburi uscate și tot felul de alte condimente combinate la pachețele (mai ales cele pentru carne, dau un gust deosebit mâncărurilor vegetariene sau vegane, mai ales burgerilor tip falafel), miso și sos de soia, muștar și roșii uscate sau ketchup fără zahăr sau alte prostii, etc, toate acestea pot da savoare unui preparat aparent banal. Verificați întotdeauna etichetele, să nu fie sare și zahăr 90% și eventual câteva resturi de ierburi.

10 rețete țac-pac:

  1. Oatmeal. Sau hai să-i zicem terci, dar sună a mâncare de sărac sau de bolnav. O cană de fulgi de ovăz, 2-3 căni de apă, scorțișoară și turmeric. Se fierbe până ajunge la consistența dorită. Se pune într-un bol, se presară deasupra semințe de cânepă, banană, avocado, fructe uscate (curmale, smochine, merișoare, stafide, etc). Se poate îndulci cu dulceață sau sirop de arțar.
  2. Mâncărică de linte. Se pune lintea la umflat peste noapte, a doua zi se fierbe. Într-o cratiță se călește ceapă+usturoi=love, se pun niște legume după gust (ardei, roșii, morcovi, porumb, bla bla) și când sunt gata se pune lintea (scursă de apă). Se mai lasă puțin cât se întrepătrund aromele. Se condimentează în farfurie cu niște drojdie inactivă. Și semințe de cânepă. 😀
  3. Supă de linte. Tot din lintea aia deja umflată. Se călesc într-o cratiță niște ceapă+usturoi=love, cu niscaiva ghimbir proaspăt (sau uscat) și turmeric, după care se adaugă lintea și se fierbe de-o ia mama naibii. Dacă aveți răbdare să o lăsați mai mult, la final nici nu trebuie dată la blender.
  4. Cartofi mexicani. Îi băgăm la cuptor și îi rumenim în coajă. Cât timp ăștia mici se pârlesc în neștire, preparăm un mix bun: fasole și porumb (la conservă, pentru oamenii grăbiți), plus o roșie proaspătă, verdeață și eventual niște ceapă crudă și ardei iute, pentru cei care vor și pot. Scoatem cartofii și-i crăcănăm, și punem peste ei ”salata” de care am povestit. Desigur, merge și niște drojdie și cânepă, știți deja.
  5. Paste. Călim niște usturoi, aruncăm deasupra broccoli sau conopidă sau de amândouă, ori ciuperci sau alte legume care ne plac, și în 5-10 minute e gata sosul. Se pot pune niște roșii la conservă sau uscate, pentru un sos roșu. Fierbem paste de hrișcă sau mei (preferatele mele, dar găsiți multe feluri la plafar, nu doar din alea clasice de grâu sau porumb), scurgem, amestecăm cu sosul și mai dăm pe foc 1-2 minute, pentru combinație de gusturi. Punem în farfurie și aruncăm deasupra niște drojdie. Eventual și niște cânepă. V-am plictisit deja?
  6. Șaorma vegană. Găsim niște lipii gata făcute cu ingrediente corecte, din ”comerț”, că doar nu ne-am născut să sclavagim în bucătărie. Pentru umplutură avem nevoie de o conservă de năut pe care îl zdrobim cu furculița și la care adăugăm o linguriță de muștar, niște zeamă de lămâie, roșii tocate și verdeață, și eventual drojdie și cânepă. M-am plictisit eu de-acuma. Sare, piper, ce vă mai poftește inima. Ungem lipia și mâncăm cu poftă. Se mai pot strecura și alte chestii pe-acolo, după preferințe: morcovi bețe, nuci sau semințe, avocado, cartofi dulci copți, tofu, etc.
  7. Orez. Călim niște usturoi+ceapă=love, adăugăm legume de care ne poftește inimioara. Cât se călesc toate acestea, fierbem niște orez la pungă (pentru cei care au timp și chef și oale cu scop de pilaf, există oricând varianta clasică). La urmă amestecăm toate aceastea, și eventual trântim niște sparanghel aburit peste. Nu recomand drojdia în acest caz, dar semințele de cânepă sunt binevenite.
  8. Borș de cartofi. O oală de vreo 3 litri. Se călește niște ceapă și peste se pun cartofi tăiați cubulețe, cu o linguriță de boia afumată și restul condimentelor clasice. După vreo 2 minute în care toate aromele se îmbină și cartofii capătă o textură și un gust aparte, se poate continua procesul în modul clasic, știe toată lumea cum se face borșul. La final iese ceva care poți jura că a fost făcut cu niște costiță afumată!
  9. Tăieței japonezi. Se călește niște usturoi într-o cratiță, se adaugă ciuperci (de exemplu, o pungă de ciuperci uscate rehidratate) și boabe de edamame, și când sunt aproape gata, o lingură de miso și două de sos de soia, plus jumătate de cană de apă. Lăsăm pe foc și când capătă consistența unui sos clasic de paste, e gata. Fierbem soba sau alt tip de tăieței japonezi, sau chiar unii de orez, amestecăm totul și gata. Aici nu mi-a plăcut cu drojdie sau cânepă. 😛
  10. Carne din soia. Aici nu am o rețetă propriu zisă, și nici nu fac decât o dată sau de 2 ori pe lună. Însă ceea ce am descoperit eu că merge este să pun texturatul ăla de soia la umflat, după care îl storc și îl călesc până se rumenește. Trebuie musai o cratiță foarte bună de care să nu se lipească, pentru că oricât ulei ați pune, îl absoarbe. Însă tocmai faptul că ”suge” tot este și un lucru bun, deoarece împrumută toate aromele și deci condimente pentru carne, usturoi și boia afumată for the win! Se poate combina cu paste/lasagna, orez, linte, fasole, etc.

Toate aceste rețete sunt foarte rapide și extrem de delicioase. Nu uitați să condimentați totul, astfel încât mâncarea să aibă gust bun. Puneți sarea întotdeauna la final, deoarece se pierde gustul în procesul de fierbere sau încălzire, și veți sfârși prin a adăuga foarte multă. Când spun ”călire”, mă refer la un proces prin care practic dau gust uleiului, nu ard usturoiul sau ceapa! Îmi prepar adesea legume la abur, dar acolo chiar nu am ce să spun înafară de faptul că sunt sănătoase – nici o rețetă deosebită, nici un proces interesant sau care să merite menționat, bla bla. Soia și chestiile procesate sau prăjite (bine, cu adevărat) sunt pentru uz ocazional. Solul și globalizarea ne pun la dispoziție o gamă largă de variante, nu avem cum să ne plictisim! În speranța că v-am făcut poftă sau că v-am dat idei … spor la gătit!

foto: weheartit.com

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top