You are here: Home » Episoade » Lunea suedeză și marțea vomitivă
Lunea suedeză și marțea vomitivă

Lunea suedeză și marțea vomitivă

Să începem cu ce e mai tragic și mai scurt: astăzi am înghițit o coroană dentară. A căzut în timp ce mâncam și, ceea ce e cel mai dubios, n-am simțit nimic! Mi s-a mai întâmplat de zeci de ori să se desprindă câte ceva, și de fiecare dată am fost pe fază, dar azi s-a întâmplat probabil în cele 3 ceasuri rele, așa că m-am trezit într-o situație nouă și neplăcută. Ca să vă scutesc de detaliile dezgustătoare ale încercării de recuperare, vă spun doar că a fost un eșec. Coroana dentară este pierdută, se va duce pe calea ei și asta e.

Ziua de ieri, în schimb, a fost extrem de plăcută, în ciuda faptului că a fost o zi de luni. Nimic deosebit până seara: când să plecăm la sală, așteptând liftul, am auzit un zgomot tip izbitură, pe care eu l-am înțeles aproape imediat – un porumbel! Mititelul intrase pe casa scării și se pierduse, așa că se tot dădea cu capul de un geam, dincolo de niște gratii încuiate, la care noi nu aveam acces. Din fericire, era ziua de plătit întreținerea, așa că era o doamnă jos, cu toate cheile. Chiar și așa, n-a vrut să ne-o dea pe cea care ne trebuia, a insistat să-l sunam pe dnul Gelu (care e … un fel de administrator, dar nu prea), să vorbim cu el, să îi explicăm, etc. Am făcut asta și am reușit să dobândim acces. Am intrat eu prima, și am prins cu o mătură porumbelul, după care l-am luat în mâini și l-am ținut strâns până la locul de eliberare. Eram foarte emoționată, la fel ca el, și Alfa-Dude mi-a făcut vreo două poze în timp ce îl pupam și încercam să-l liniștesc.

După sală, am zis să ne plimbăm. Ne-am dus până la o clinică veterinară din apropiere unde era internat un motan din familie, după care ne-am întâlnit cu o familie proaspăt ”îmbunătățită” cu un nou membru: prietenul nostru din Suedia, soția, câinele și fetița lor de doar câteva săptămâni! O dulceață, vă spun cu mâna pe inimă! Se prea poate ca această impresie să se datoreze faptului că dormea, așa că arăta ca un îngeraș!

După asta am zis să continuăm plimbarea, ca să se facă măcar jumătate de oră de mers pe jos. Am făcut o scurtă pauză nefericită într-un Mega Image, în care nu am găsit ce căutam, așa că am revenit la traseul de ocolire și, într-un final, am ajuns în alt Mega, preferatul nostru, unde ne-am întâlnit cu o fată dragă care stă în Suedia. Am cunoscut-o anul trecut, la nunta prietenului din paragraful anterior, și m-am lipit de ea! Îmi vine să spun că-mi este și ea prietenă, deși am petrecut foarte puțin timp împreună. A fost atât de neașteptat și de incredibil că am văzut-o, încât nu mi-am revenit câteva ore bune!

Mi se întâmplă destul de rar să mă bucur atât de tare la întâlnirea cu cineva care nu face parte constant din viața mea. Am o mulțime de foști colegi de școală sau de muncă care nu mi-ar stârni nici un sentiment dacă aș da nas în nas cu ei, însă această fată e specială!

Nici cu prietenul nostru suedez, nici cu ea, nu credeam că o să mă văd, dar ambele evenimente mi-au făcut seara ceva mai frumoasă și mai memorabilă.

P.S. : La farmacie se pare că nu se comercializează pastile care să inducă stare de vomă. Asta în cazul în care se întreabă cineva… Singura soluție e spitalul, cu spălăturile gastrice. Nu, mulțumesc, o să-mi fac altă coroană dentară. Asta e.

foto: weheartit.com

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top