You are here: Home » Călătorii » Traseu de o zi: Munții Baiului
Traseu de o zi: Munții Baiului

Traseu de o zi: Munții Baiului

Distanță: 16 km

Durată: 7 ore (am început la 10:20 am)

Traseu: Azuga – (triunghi albastru) Drumul Căruțașilor – Telegondola Azuga – Vârful Urechea – întoarcere pe aproximativ același traseu

Din nou, am pornit cu trenul, de data aceasta fără loc la dus, ceea ce înseamnă că am stat în picioare tot drumul, cu rucsacii în spate. Ne-am decis pe ultima sută de metri, pentru că peste tot anunțau ploi sâmbătă, când aveam planificat, așa că am zis să riscăm vineri și să sperăm că scăpăm. Din fericire, am avut noroc de vreme (prea) bună și ne-am putut bucura de o tură excelentă. Din păcate, ne-am decis joi după amiază, și cum nu mai erau locuri, a trebuit să luăm bilete fără loc, care se dau în ziua curentă. Long story short, Omul meu a mers la gară la miezul nopții și, cu insistențe, a reușit să ne asigure drumul dus-întors (la întoarcere am stat ca boierii!)

Traseul este ușurel, începe cu un urcuș ceva mai abrupt pe alocuri, prin pădure. Marcajele sunt foarte mari, bine făcute, presupunem noi că pentru bicicliști – ne-am și întâlnit cu vreo doi, care ne-au semnalat prezența unei familii de porci mistreți aproape de creastă. Din păcate sau din fericire, nu am avut ocazia să îi vedem.

Am făcut un mic popas pentru o gustare rapidă, după care am mai urcat vreo 5 minute și am ieșit în poieniță. Ce să zic, ne-am cam grăbit, dar nu regretăm nimic. Peisajele pe care le-am găsit aici mi-au plăcut cel mai mult, și cu ocazia acestei ture am descoperit că la Sinaia la cota 2000 era rhododendron. Practic, aproape tot golul alpin era fucsia-roz. Noi eram ”peste drum”, de-acuma ce să facem… nu aveam timp să coborâm cu telegondola și să urcăm dincolo tot la fel, așa că am zis că revenim săptămâna următoare, sperând să mai prindem ceva.

Da, am fost nevoiți să ne consolăm cu aceste peisaje. Nu-i rău, nu? Pe drumul de lângă releu, care se vede în poza de mai jos, am mers către locul de picnic. 🙂

Marcajele au fost peste tot super ok. Aici sus am mai dat peste bicicliști care se pregăteau de downhill, peste alții cu ATV și un grup imens, gălăgios, de copii, veniți cu telegondola. Noi am fost singurii de pe traseu care am venit și plecat pe picioarele noastre. 😛

Plin, plin, plin de floricele!

De aici încolo traseul a fost o încântare, singurii care ne-au despărțit de un dezastru fiind norii. Eu nu suport soarele și dacă n-ar fi fost să vină furtuna a doua zi, cred că aș fi pătimit teribil și m-aș fi pârlit. Sau aș fi transpirat cu nesaț, având în vedere că mai nou port haine cu mânecă lungă și îmi acopăr cu material textil fiecare centimetru de piele (buff, mănuși fără degete câteodată, etc) tocmai ca să nu trebuiască să mă ung cu toate alifiile.

 

Aproximativ după ”colț”, la stânga, am luat prânzul.

La coborâre, până la releu, am mers pe creastă și peisajul a fost atât de frumos încât, cu toată oboseala, am alergat puțin. Așa mi-a venit, să zburd de bucurie!!!

Se văd și în poza de mai jos vreo doi (adică 3 😀 ) bicicliști.

Nu sunt atât de multe de povestit, pentru că tura a fost lipsită de evenimente (exceptând CFR-ul). A fost pur și simplu frumos! Dar urmează o nouă postare cu a treia excursie de o zi – la rhododendron. Doar nu credeați c-am uitat! Pe 9 iunie ne-am dus iar la munte, tot cu trenul, cu mai multă aventură! Practic, trei weekenduri la rând ne-am cocoțat pe creste și am mâncat în iarbă, uitându-ne la oițe și minunându-ne de frumusețile naturii.

Probabil că fotografia de mai sus nu este cea mai grozavă, dar n-am putut rata un uliu (cred), care ne-a impresionat cu dimensiunea considerabilă și mișcările de prădător. Până la urmă, tot am zărit și o vietate sălbatică! 🙂

P.S. : Bonus dacă ați ajuns până aici … Kalsarikännit! Dacă nu știți ce e acest concept deosebit de definire a relaxării – dusă la nivel de artă de către finlandezi – căutați pe google. 😀 Nu vreau să vă răpesc plăcerea descoperirii.

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

2 comments

  1. Frumos!
    Frumoase fotografii!

    Da, Baiului este o zona destul de umblata de biciclisti.
    Si da, soarele e necrutator in Baiului.
    Noi am fost prin Septembrie in Baiului si simteam cum ne seaca de puteri. Iar fara o crema de protectie solara nu e recomandat sa mergi pe acolo.

    Si uite ca acum nu stiu daca e bine sa va urez: Poteci Insorite! :))
    Dar nu stiu ce e mai bine, sa te loveasca caldura sau o furtuna de toata frumusetea cu tunete si fulgere.
    Deci cred ca e mai bine Poteci Insorite! :))

    • Multumesc.
      Eu folosesc protectie solara tot timpul. Vara, iarna, daca merg prin oras, daca doar cobor sa arunc gunoiul sau sa iau ceva de la mega, etc. SPF-ul este pentru orice nu se intampla in casa. Tocmai din acest motiv imi iau haine acum – ca sa nu ma mai chinui cu crema, mai ales ca atunci cand transpiri trebuie reaplicata… Mai ramane sa-mi iau cagula. =))))
      Sincer, cel mai necrutator soare l-am prins la Sinaia, ori de cate ori am fost. Orice gol alpin e dificil din punctul asta de vedere, dar noi la cota 2000 am patimit cel mai mult.
      Potecile insorite sunt cele mai frumoase. Atata timp cat sunt ”altoite” cu norisori inofensivi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top