You are here: Home » Călătorii » Rhododendron, în sfârșit!
Rhododendron, în sfârșit!

Rhododendron, în sfârșit!

Data: 9 iunie

Distanță: aprox. 6 km

După ce am aflat de bujorul de munte, era clar că urma să-l includem în obiective la un moment dat, dar nu prea ne nimeream ori trecea perioada, etc. Așa că anul acesta, după excursia la Baiului care ne-a arătat cât de fucsia este cota 2000, am riscat a treia oară și am mers la Sinaia împotriva tuturor prognozelor meteo care ne amenințau cu ploaie, furtună, etc.

Am mers tot cu trenul și – pentru că, din nou!, am decis în ultima clipă să o sfidăm pe doamna Jurcă – tot fără loc. Eram în criză de timp fiindcă pregătirile de dimineață au durat mai mult decât de obicei, și am și uitat o mulțime din lucrurile esențiale (SPF, de exemplu), însă aveam măcar frontala și folia de supraviețuire, mâncarea și impermeabilele. La casa de bilete era aglomerat, în fața noastră era o tipă din Grecia (presupunem noi), care nu reușea să se înțeleagă cu duduia de acolo, și pe care am ajutat-o să comunice. Se pare că tot la Sinaia voia să meargă, și duduia îi spunea ”different train”. Și insista cu ”dis iz ce-fe-re”. Vă dați seama că grecoaica habar nu avea despre ce e vorba, dar i-am explicat eu că următorul tren era particular și că nu se putea lua bilet de acolo. După care am luat noi bilete în picioare și a zis că vrea și ea tot așa.

Băi băiatule… Trenul era plin ochi, noi eram câțiva oameni pe holișorul ăla cu toaleta, era deosebit de cald și desigur că aerul condiționat nu mergea. Deschideam continuu ușile să intre aer, și tot nu mai porneam odată. Cu o întârziere de vreo 20 de minute, am început totuși să ne mișcăm și după vreo câțiva kilometri ne-am oprit în câmp și am mai staționat și acolo. Drumul a fost destul de anevoios din cauza temperaturilor și a faptului că eram înghesuiți, dar odată ajunși la Sinaia am putut aprecia cu atât mai mult aerul proaspăt și briza de munte.

De data aceasta am urcat și coborât cu telecabina. Nu eram în stare după drumul de dimineață și mai ales după cele două excursii să ne mai aventurăm, mai ales că data trecută am avut o experiență neplăcută la cota 2000. De fapt, cam la toate cotele de după 1400, haha. Nu știu cum se face, dar mereu prindem căldură insuportabilă, iar de data asta singurul lucru care a salvat excursia au fost norii care ne mai dădeau răgaz.

Ne-am plimbat și am făcut poze, și chiar am dat peste o șopârlă micuță care a stat să o mângâiem și să îi facem poze. De fapt, a stat pe Omul meu! Cum a pus-o pe mâna mea, a luat-o la sănătoasa și s-a băgat sub rucsac, și nu voiam să o strivesc.

Desigur, nu putem uita de motivul excursiei – crestele roz!

Dar nu e vorba doar de bujorul de munte: peste tot erau floricele frumoase!

A fost minunat! Mă bucur că nu am ratat ocazia, pentru că rhododendronul era cam pe ducă, deci probabil ar fi fost ultimul weekend în care am mai fi avut norocul să ne bucurăm de el.

P.S. : Articolul acesta vine cam târziu pentru că am avut o săptămână execrabilă și am pierdut din vedere experiențele frumoase și nici nu m-am putut gândi la altceva decât la problemele mele stomatologice. Și uite așa trece viața pe lângă mine, și eu uit să scriu aici și să împărtășesc din amintirile minunate… Chiar dacă sunt mai mult moartă de foame (nu prea pot mânca), o să încerc să mă bucur mai mult de vara asta!

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top