You are here: Home » Episoade » Paradoxul apei și cele multe ceasuri rele
Paradoxul apei și cele multe ceasuri rele

Paradoxul apei și cele multe ceasuri rele

Aveam în plan o poveste frumoasă despre o tură spectaculoasă (la munte), însă viața bate filmele din capul meu, așa că o să vă spun ce-am făcut eu ieri. Ziua a început cu o vizită dezastruoasă la dentist, în urma căreia am rămas cu dureri de dinți, cu o ocluzie eronată și cu conștiința încărcată (ne-am decalat, așa că doamna de după mine n-a mai putut să primească tratament, s-a reprogramat). Toate acestea pe un fond de stres financiar, deoarece e o perioadă de ”lucrări” și încă nu mi-a luat nici un ban. Am impresia că urmează să-mi trântească în poală o factură de toată frumusețea, dar o să mă gândesc la asta mâine. La Tara. 🙂

Am ajuns acasă, unde nu era apă caldă. Da, aproape de buricul Bucureștiului (să zicem, pe la o coastă sau chiar lângă sfârcul capitalei), noi ne spălam la lighean. Nu noi doi, ci mare parte din 3 sectoare, dar noi sufeream cel mai tare. Nu fiindcă eram împuțiți, ci pentru că ne place să ne dușuim. Mă rog, trecem mai departe, că nu e prima oară, și îmi spun eu în sinea mea că ar fi un moment bun, cu tot soarele ăsta, să spăl niște rufe. Numai bine că la evacuarea apei cu spumă, aud zgomote ca și când s-ar deversa pe pardoseală. Alerg la bucătărie și, ce să vedeți, ieșea un lac de apă murdară de sub frigider și de sub copul de mobilier și de sub mașina de apălat. Nu spălasem haine jegoase, tocmai ce-am spus că-mi place să mă spăl, așa că sunt cel puțin intrigată.

Bag cârpe peste cârpe, într-un efort zadarnic de a controla situația, și realizez că urmează un șmotru serios. Când mă uit dedesubt, la sursă, observ că țeava în care evacuează mașina de spălat și chiuveta!!! atârnă pe pardoseală, a căzut, furtunul care era vârât în ea s-a detașat, și pe sub mobilă și peste tot era apă de la mașina de spălat, apă din chiuvetă cu zaț de cafea de dimineață și cine mai știe ce… Într-un final glorios, târziu în noapte, am terminat de lustruit și de spălat și de uscat și de ce am mai făcut acolo, dar stăteam și mă gândeam ce ciudat e că nu am apă caldă să mă spăl, dar tocmai ce-am strâns de pe jos fix apă caldă.

N-am inundat pe nimeni, din fericire. Situația nu e tragică, dar țin să precizez că instalatorul care a făcut treaba asta e un mare prost. Cu tot respectul, e un idiot nesimțit. Nu ai cum să faci încropeala aia decât dacă îți bați joc. Nu vă mai povestesc cum era, că mă doare capul.

După toate eforturile astea, se cerea un duș. Radet-ul ne promitea o revenire spectaculoasă la ora 10, însă, după cum vă puteți imagina, n-a fost așa! Tot la lighean m-am distrat, tot cu înjurături și cu râsete – că dacă nici asta nu mai e de râs, atunci nu mai știu ce e. Partea proastă e că nu am ce face la lighean cu părul meu – e prea lung și prea des ca să-l pot clăti așa. De unde îl prind cu elastic și cu un clește și tot alunecă de mătăsos ce e, astăzi a stat cocoțat în vârful capului doar ușor răsucit și cu o clamă proptită. Partea bună e că a venit apa așa că acum vă scriu cu un prosop pe cap și un zâmbet larg pe față.

E frumos Bucureștiul ăsta, dar tare te mai enervează câteodată.

A, dacă tot sunt aici, hai să vă mai spun una tare. Pe vremea când toate plantele-mi mureau, mi-am luat o orhidee artificială, de decor și de consolare. Între timp a început să mi se pară că nu mai e chiar de bun gust, dar n-am avut inimă să o arunc, așa că am lăsat-o lângă ușa de la intrare, pe casa scării. Nu m-am gândit că o să o ia cineva, și așa a și fost timp de câteva luni. Asta până într-o zi, luna trecută, când coboram pe scări și am zărit-o la ușa de la intrare a unor vecini cu 2 etaje mai jos. Nu i-aș fi simțit absența, că nu îi dădeam importanță, dar era chiar acolo! (o cunosc, are niște caracteristici după care mi-am dat seama că era a mea). Am ”furat-o” înapoi și am adus-o în casă, pe balcon. Nici nu m-am gândit că cineva e așa de prost să o fure și să o lase tot pe casa scării, să poată fi depistat! Dar da, e mare grădina și cred că nu mai are gard de mult…

foto: weheartit.com

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top