You are here: Home » Episoade » Veștile bune deghizate în vești proaste
Veștile bune deghizate în vești proaste

Veștile bune deghizate în vești proaste

Am citit odată un motivațional care zicea că problemele sunt, de fapt, oportunități și că noi nu știm cum să le privim într-un mod constructiv. Desigur că la vremea aceea mi-am zis că problemele sunt niște mizerii care nu fac altceva decât să mă agaseze și cărora n-o să le acord privilegiul de-a deveni șanse pentru un viitor mai bun. Orice șut în fund este, de fapt, un șut în fund, nu?

Mi se întâmplă de la o vreme tot felul de chestii care ar putea fi considerate piedici în calea unui trai liniștit. Însă, fără să mă forțez sau fără să-mi impun asta, mi-am zis de tot atâtea ori că, de fapt, nenorocitele astea de vești proaste ar putea lucra în favoarea mea. Să luăm un caz real: dacă mi se strică bateria de la baie, o să știu pe viitor, la casa mea, ce să-mi aleg și o să îmi propun să verific robinetul de apă caldă și rece ca să nu mai ruginească sau ca să pot să depistez din timp orice defecțiune. Dacă, de exemplu, te muți mai departe de oraș, poate îți iei o bicicletă din necesitate inițial dar aceasta ajunge să devină o pasiune! Dacă proprietarul decide că nu mai vrea să închirieze, asta poate fi șansa ta de a găsi un apartament mai bun! Dacă n-ai suficient spațiu pentru multe haine, cheltui mai puțini bani pe cârpe care, în cazul unui om de rând, nu contează chiar atât de mult. Până la urmă, nu am văzut pe nimeni care ”nu are nimic de îmbrăcat”, la metrou, în chiloți.

Acestea sunt exemple care par clișee. Am citit și eu asemenea lucruri de nenumărate ori, dar acum am ajuns să le simt. Chiar cred că veștile proaste din ultima vreme sunt, de fapt, vești bune deghizate. Desigur, sunt și situații mizerabile cărora nu le putem găsi o însemătate aparte, cum ar fi nenorocitul care dă muzica la maximum la miezul nopții sau care prăjește pește cu ușa de la intrarea în casă larg deschisă, să ne împută pe toți.

Nu știu dacă e nevoie de o anume înțelepciune pentru a privi problemele ca pe niște oportunități. Însă dacă extindem puțin perspectiva, dacă ne uităm dincolo de momentul de față, plin de draci sau de neplăceri, dacă ne gândim la implicații din toate punctele de vedere, cred că avem mai multe șanse să nu o luăm razna. Ori cel puțin așa a funcționat la mine, într-un mod firesc, natural. Poate o fi reacția mea la prea multă agitație, la felul în care am luat personal atât de multe chestii care m-au surmenat și m-au uzat fizic, până la urmă. Poate e un mecanism de auto-apărare, dar chiar nu mă deranjează având în vedere că pot să funcționez în maniera asta.

După cum probabil v-ați dat seama, azi am primit o veste proastă. E vorba de o programare făcută din ianuarie care a fost anulată din cauza unor persoane pe care (aparent) nu pot să pun baza. Nu știu când mai prind loc, și inițial am înjurat de mama focului, dar între timp mi-am dat seama că există și avantaje în această amânare forțată.

Ori am devenit mai optimistă, ori am învățat ceva despre jemenfiche. Scuzați franceza. 😀

foto: weheartit.com

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top