You are here: Home » Cărți » Flexibilitate
Flexibilitate

Flexibilitate

Un concept relativ nou în viața mea, flexibilitatea a devenit un fel de ideal. Când spun asta, mă refer la lipsa unor legături puternice care să mă țină într-un loc, la puterea de a o lua de la capăt, de a mă muta în altă parte, de a învăța o meserie nouă, de a fi alt om.

Am început să citesc o carte despre Japonia secolului trecut și, printre altele, autorul menționează cât de flexibili erau oamenii. Se mutau dintr-o zona în alta cu o simplă bocceluță și hainele de pe ei. Se punea accent pe faptul că viața fizică este efemeră, motiv pentru care posesiunile nu reprezintau ceva extrem de important și indivizii se concentrau mai mult pe sine. A nu se confunda călătoriile astea cu ceea ce fac persoanele fără adăpost, care nu se îngrjiesc de igienă sau alte aspecte elementare. Vorbim aici de flexibiltiatea unui om de condiție bună, un personaj din clasa mijlocie care pur și simplu nu se simte atașat de absolut nimic.

Desigur, erau alte vremuri, chiar și locuințele erau gândite pentru a fi utilizate o perioadă limitată de timp, iar fenomenele naturale distructive nu au făcut decât să întărească aceste concepții. Însă ceva din povestirea aceasta m-a atins – poate și pentru că de fiecare dată când m-am mutat mi-am dat seama că am strâns o sumedenie de lucruri pe care trebuie să le car și care nu-mi sunt neapărat utile, ci mai mult mă împovărează.

Despre flexibilitatea în alte aspecte, cred că este de la sine înțeles de ce este utilă. Să luăm exemplul celor care au făcut o carieră din bloguri / vloguri, ceva care nu se predă la școală, o meserie care nu are un nume propriu-zis și care nu a fost luată în serios la început! Este clar că cel mai câștigat a fost omul flexibil, care s-a putut plia pe cerințele pieței și care a știut să o ia de la zero. Și sunt multe astfel de exemple în societatea de astăzi. Lucrurile evoluează prea repede ca să ne putem permite să nu fim flexibili.

Cred că am făcut progrese de când mi-am propus să fiu mai liberă, dar simt că mai am mult de lucru. Din păcate, încă sunt atașată de obiecte și-mi vine greu să renunț la unele absolut inutile. Poate că n-ar trebui să fiu așa dramatică, deh, suntem oameni… dar îmi pun problema așa: dacă ar fi să mă mut în altă țară, câte din toate chestiile astea și-ar găsi loc în bagajul meu? Probabil o parte infimă – și cu partea asta în gând, m-am apucat de triat. Nu sunt sigură că abordarea mea e bună – ideal ar fi ca această libertate să vină din interior, însă dacă nu o simt sau dacă nu vine pe cât de repede mi-aș dori, atunci pot oare să o forțez modificând exteriorul?

Poate că pare infantil ce zic eu aici, poate că sunt truisme pe care voi le-ați fumat deja, dar cred că trăim într-o societate axată doar pe consum și imagine, iar acest lucru devine atât de evident încât oamenii nici nu-și mai dau seama ce își doresc cu adevărat. Oare chiar vrei o mașină nouă sau ți-a fost inoculată ideea că ți-ar ”trebui” una? Zic și eu. Și eu nu fac excepție, sunt victima perfectă a campaniilor de marketing și, pe deasupra, îmi place să-mi fac stocuri (dacă am găsit un produs bun, îmi iau 2 bucăți, să nu cumva să rămân fără). Mi-a fost tare greu să scap de obsesia cumpărăturilor, și nici acum nu sunt vindecată. Mai am din când în când răbufniri, dar îmi place să cred că le controlez extrem de bine.

Când ai multe lucruri, ai mai puțin din toate – mai puțin timp pentru tine și pentru cei dragi, mai puțină energie să faci ce-ți place, mai puțini bani, mai puțin suflet. Când am fost nevoită să stau cu dulapul în saci, acum câțiva ani, mi-am dat seama că purtam doar 25% din hainele pe care le aveam, iar din acestea m-aș fi putut descurca lejer cu jumătate din ele, dacă aveam condiții să le spăl și usuc ceva mai repede. A fost așa de înălțător să nu trebuiască să mă preocupe întrebarea ”cu ce mă îmbrac azi?”, fiindcă luam efectiv ce era la gura sacului! Plus că aș fi putut atunci să arunc o parte din ele, dar nu mă preocupa prea tare flexibilitatea la vremea aceea.

Din fericire, nici nu am un job care să necesite cine știe ce ținută obligatorie, așa că momentan am mai multe haine de sală decât de ieșit la bere. 😀 Încă mai am de aruncat chestii, dar o să le vină vremea cât de curând! Dacă mai fac o dată treaba cu sacii… m-am scos!

Odată ce ai puține lucruri, ai și cheltuieli și treabă (aferentă) mai puțină. Și ai libertatea de a renunța, de a pleca, de a o lua de la capăt, de a respira nestingherit, de a te concentra pe ceea ce este cu adevărat important. Flexibilitatea la care tânjesc eu este aceea în care nu mă mai sperie schimbările majore, pentru că ele nu vor avea un impact real asupra vieții mele.

Dacă n-ați înțeles, înseamnă că aveți prea multe lucruri. 🙂 Glumesc.

foto: weheartit.com

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.
Scroll To Top