You are here: Home » România » La capătul … lumii, tristeții, vieții.
La capătul … lumii, tristeții, vieții.

La capătul … lumii, tristeții, vieții.

Într-o zi am dat peste emisiunea ”Izolați în România” (se găsesc episoadele pe YouTube, nu am teve, asta e). Mi-e greu să povestesc despre ea, dar e cu oameni din țara noastră care își spun povestea vieții în câteva fraze. Am rămas surprinsă de câtă suferință îndurăm, de cât de grea e viața pentru unii și de cât de nerecunoscători suntem adesea. Femei care ”și-au spălat copiii mai mult cu lacrimi decât cu apă”, copii care merg la școală prin sălbăticie, oameni care în perioada foametei au strâns coajă de pe copaci, au uscat-o și au dus-o la moară, să aibă din ce să facă mămăligă. Bătrâni care ne învață mai multe decât ne dăm seama, unii din ei neștiind măcar să scrie. ”Dacă un om rău ți-a făcut un necaz, iartă-l, să nu fie doi oameni răi; după aia nici Tatăl Nostru nu poți să spui, cum să-ți ierte Domnul greșala?”. N-am cum să descriu eu, cu ale mele cuvinte sărace, ceea ce se vede în zonele de care aproape toți am uitat. Dacă aveți din când în când câte jumătate de oră, sper să aveți curiozitatea să vă uitați.

Las mai jos un episod din Deltă, pentru că există ceva în el care m-a atins. Pentru că Delta, în sine, m-a impresionat atât de tare, încât mi-am propus să mă întorc la ea, s-o simt cu adevărat.

foto> weheartit.com

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.
Scroll To Top