You are here: Home » Episoade » Povestea Zamfirei
Povestea Zamfirei

Povestea Zamfirei

Zamfira este o femeie care are în jur de 60 de ani și nu poate să vorbească. Fizic. Nu poate.

Cauzele nu au fost elucidate, dar, așa cum a putut, a relatat evenimentele care au adus-o aici. Este inteligentă, arată bine pentru o româncă (în sensul în care a îmbătrânit frumos și pare mai tânără decât este de fapt, ceea ce, din păcate, nu prea este valabil pentru românce din cauze adesea independente de voința lor), modernă și prosperă. Are afaceri și este umblată prin lume, își sincronizează iPhone-ul cu iPad-ul și caută soluții pentru situația în care se află. Face parte dintr-o minoritate (să spunem sași) și este ortodoxă.

Acum se află într-un spital din București. A fost și în Elveția, Danemarca, oriunde a crezut că se va găsi un specialist care să o facă bine, dar a ajuns să creadă că medicina nu este soluția.

***

Acum câțiva ani a fost împreună cu familia (soțul și cei doi copii mari) la ski. Băiatul ei, atunci în vârstă de 20 de ani, a suferit un accident pe pârtie în urma căruia a murit pe loc. Șocul acestui eveniment a lăsat traume pe care Zamfira a crezut că le-a vindecat cu ajutorul terapiei la psiholog, dar acum nu mai este atât de convinsă și consideră că de aici au pornit toate problemele.

La ceva vreme după tragedia menționată anterior, a simțit nevoia să facă o faptă bună, și a decis să doneze o nouă catapeteasmă unei biserici, cea veche urmând să fie scoasă. Printr-un concurs de împrejurări, aceasta din urmă a ajuns într-un depozit al Episcopiei, pusă spre păstrare deoarece era destul de veche și, probabil, pentru că de obiectele religioase nu ne putem descotorisi ca și când n-ar însemna nimic.

În ziua în care catapeteasma veche a fost scoasă și cea nouă a fost adusă, toată familia Zamfirei (inclusiv ea) s-a îmbolnăvit. Fiica era în spital în perfuzii, avea probleme medicale ce necesitau o intervenție anume și nu era medic, așa că aștepta săptămâna următoare să fie tratată. Văzând deznodământul curios, și gândind că nu-i lucru curat, Zamfira a cercetat originea obiectului de cult și a aflat că vechea catapeteasmă a fost făcută acum 200 de ani de un călugăr care a lăsat cu limbă de moarte cererea ca aceasta să nu fie scoasă niciodată din acea biserică. Aflând acestea, Zamfira s-a speriat și a decis să încerce să desfacă ceea ce făcuse. Numai ce și-a pus gândul la asta, că fata ei și-a revenit în mod miraculos și a fost externată din spital.

În altă zi, după un timp, Zamfira a fost la biserica respectivă, să se roage pentru ridicarea acestui blestem, și a nimerit la slujba unui preot ungur, care a vorbit și cântat în maghiară. Mâhnită de asta, Zamfira s-a dus la el plângând și l-a dojenit că nu respectă credința ortodoxă, că în acest lăcaș sfânt nu ar trebui să fie slujbe catolice. Începând cu acea zi, Zamfirei i-au secat lacrimile. Spune că de atunci nu a mai putut să plângă, deși știe care este senzația, simte că vine, dar nu i se mai umezesc ochii absolut deloc. Avea picături pe măsuța de lângă patul de spital.

Din păcate, însă, în continuare catapeteasma veche nu a fost eliberată din depozitul Episcopiei, în ciuda scrisorilor și insistențelor Zamfirei. Mai bine de un an de zile a scris neîncetat și a făcut solicitări și cereri care nu s-au soluționat încă. Între timp, viața a continuat din ce în ce mai greu.

Acum vreun an, de Crăciun, în timp ce lua două pastile (suplimente naturiste), s-a înecat cu ele. I-au rămas pur și simplu în gât, a început să se sufoce și cineva i-a făcut manevra Heimlich, eliberând căile respiratorii. După acest incident a început să răgușească puțin câte puțin, iar acum nu mai poate vorbi. Șoptește și reușește câteodată să transmită ideile, dar nu poate articula complet cuvintele; nu poate bea apă decât puțin câte puțin, cu paiul, iar hrana este mâncată bucățică cu bucățică, și cu o gură de apă între înghițituri. Este în pericol deoarece poate muri în somn, înecată cu salivă.

***

Nu știu de ce a simțit nevoia să-și spună povestea, mai ales unui străin, dar cred că merită scrisă aici. Informațiile au fost modificate pe-alocuri pentru a nu dezvălui date personale, și sper că lumea asta e destul de mare cât să nu descopere acest text. Însă e atât de trist ce i se întâmplă, și atât de dubios, încât ar fi păcat să uit… Eu chiar cred în treburile astea spirituale și emoționale de care spune ea, și sper să îi fie mai bine. Ea speră doar că Mitropolia și Episcopia vor returna catapeteasma acolo unde îi este și îi va fi mereu locul.

foto: weheartit.com

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top