You are here: Home » Episoade » Hai să dăm mână cu mână… lângă țeava de apă caldă!
Hai să dăm mână cu mână… lângă țeava de apă caldă!

Hai să dăm mână cu mână… lângă țeava de apă caldă!

Nu știu cum v-ați bucurat voi de ziua liberă de ieri, dar la noi a fost ceva de neuitat. În sensul rău, desigur, nu c-aș vrea să mă plâng. Dacă tot nu era sărbătoare și nici la muncă nu am mers, am zis să rezolvăm niște probleme casnice, că tot nu am mai reușit prin weekenduri.

Numai bine, când ne-am trezit, nu era apă. Nici caldă, nici rece, c-așa-i în tenis. Pardon, la noi la bloc. A venit până la urmă, dar deja începutul unei zile epice s-a dus naibii. Eh, urmează activitatea cea mai odioasă pentru mine: formatare, instalare Windows, programe, setări. Nu c-aș fi făcut eu mare lucru, s-a ocupat Alfa-Dude de principalele treburi, dar chiar și așa tot a fost timp irosit din punctul meu de vedere. Asta e, mai trebuie din când în când, ce să faci?…

După care, cât eu încă mai gâdileam la software-uri, Omul a mers la cumpărături și a revenit victorios, pregătit de un alt fel de update, la un corp de mobilă. Am terminat cu bine această treabă, așa că eu una m-am apucat de făcut mâncare, timp în care bărbatul casei s-a dedicat reparației bateriei de la baie, de la chivetă. De aici încolo, toate s-au cam dus pe … știți voi.

Se pare că bateria, care se mișca destul de greu, nu necesita doar niște WD-40. Odată ce i-a dat jos nuș-ce șurub, apa nu s-a mai oprit. De aici încolo, forfotă și draci, chei și șurubelnițe, înjurături și cârpeli. Dar cum situația nu s-a remediat, se gândește Alfa-Dude să închidă apa caldă de la robinetul de sub chiuvetă, ca să lucreze în liniște. Eu tocmai ce aruncasem niște condimente japoneze peste orez, când deodată sunt somată urgent la baie, cu telefonul. Aparent, robinetul de apă caldă s-a rupt (material care a fost mâncat de apă, culmea!), Omul meu stătea stropit și roșu de draci cu degetul apăsat acolo, și trebuia să sunăm administratora să oprească apa pe toată coloana. Am dat un telefon, dar madam a zis că nu cu ea, cu domnu Gelu, la care să mergem noi (că ea am impresia că e în meciuri cu el sau ceva). Eu nu am vrut să bat la ușă la acest dubios, așa că singura mea opțiune a fost să preiau treaba din baie. M-am așezat pe covorul de bambus ud, am început să mă uit ca să văd unde pun mâna, Omul mi-a zis să nu stau așa că-mi sare apă în ochi, mi-am ferit privirea și am făcut transferul. N-a fost ușor, desigur că m-am udat, dar tot răul spre bine. Și uite așa am stat eu plină de nervi, vreo 5 minute, până a revenit Alfa-Dude cu vestea că domnu Gelu nu oprește apa pe coloană, să o sistăm noi de la un alt robinet din casă. Acesta din urmă este undeva pe hol, într-o nișă în perete, la care este acces doar din dulapul meu (e decupat un dreptunghi în panoul lateral al mobilei).

Cum deja mă durea buricul degetului de la cât am apăsat, și cum deja nu prea mai puteam rezista presiunii, m-am oferit să mă bag eu prin dulap. Am scos hainele, am dezlipit bucata aia decupată (pe care o sigilasem fiindcă am bănuit că ar putea intra gândaci pe acolo, dar și deoarece mai veneau mirosuri), am ajuns la capacul de la nișă, l-am dezlipit și pe ăla, și când am văzut ce e acolo, am decis că nu bag mâna să închid nimic. Iar transfer la buricul degetului, iar apă țâșnind prin baie, iar draci. În fine, într-un final glorios, am reușit să oprim toată dușuiala asta nesolicitată.

Eu m-am spălat pe mâini la bucătărie și am revenit la oala mea de mâncare, în care amestecam necăjită, gândindu-mă că în ea o să fierb apă mai încolo, să mă spăl pe organism. Am terminat, nici măcar n-am gustat, și stăteam și mă uitam la un reportaj în timp ce contemplam viața mea și apartamentul ăsta în care toate au început să se strice.

Între timp, Alfa-Dude a reușit să cârpească acel robinet de apă caldă rupt, dar din cel de apă rece picură în continuare, la fel și din bateria de la chiuvetă (momentan legată cu lanțul de la dopul de la cadă, să nu o utilizăm din greșeală). Aseară ne-am spălat totuși ca oamenii de la oraș, cu un mic bonus: apometrul nu a funcționat, hahaha. Dar și-a revenit azi dimineață, desigur.

Dar stați, nu plecați, veștile ”bune” nu se termină aici! Deși am depășit cumva cu bine episodul, urmând ca astăzi să înlocuim toate rahaturile alea de piese și chestii cu unele mai de Doamne ajută, tot n-am scăpat. Dimineață, Mufi s-a apucat de vomitat, chiar înainte să sune alarma. Pentru că … așa-i în tenis? A tras două bucăți pe un covor, două pe celălalt. După care a mai băgat și vreo 8 ”resturi” pe gresie și alte covorașe, de fiecare dată atunci când credeam că în sfârșit am scăpat. Mi-era milă de ea, dar de mine mi se rupea sufletul. La un moment dat s-a liniștit, dar chiar nu știu de ce a pățit așa ceva, aș vrea să înțeleg să evităm pe viitor. Dar cum nu e cea mai inteligentă felină, putem presupune că a mâncat ceva (greu de zis ce, că nu am plante în casă și nici nu am lăsat nimic periculos la îndemustața ei).

Așa am petrecut noi voioși marea zi de sărbătoare – în stil tipic românesc.

Seara asta sper că revenim la normal. Dacă nu … trebuie să mă apuc de băut mai serios, haha.

foto: weheartit.com

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.
Scroll To Top