You are here: Home » Episoade » Cine-i pe acoperiș? Nu Moșul, asta-i sigur!
Cine-i pe acoperiș? Nu Moșul, asta-i sigur!

Cine-i pe acoperiș? Nu Moșul, asta-i sigur!

De la o vreme (nu prea lungă, dar pare o veșnicie), am devenit și mai ”insomniacă” decât în mod obișnuit. Nici nu mai pot dormi de cât de obosită sunt. Îmi pică ochii în gură de somn și când se stinge lumina, mă uit la tavan. Atât de epuizată sunt.

Pe lângă ocazionalele râsete și discuții nocturne enervante și bormașina ineficientă abuzată zi-lumină, ambele venind din partea vecinilor, am descoperit că există și alte surse de disconfort. De exemplu, într-o dimineață, devreme, un porumbel rătăcit prin scară se dădea nervos cu capul de geam, într-o încercare disperată de a scăpa dintr-un mediu nefamiliar (nu-s cele mai inteligente creaturi, ce să zic?). Dar asta e o excepție.

Sursa adevărată a durerilor mele de cap și a lipsei cronice de somn: trăncăneala suspectă. Se tot auzeau niște zgomote, mai cu seamă în nopțile în care bătea vântul. Am bănuit că este ceva pe bloc, sau că unul din vecinii de mai jos a lăsat vreun geam deschis, plus alte scenarii mai puțin plauzibile. Am sunat la administratoră (o femeie grozavă, dealtfel, deși … neobișnuită 😛 ) și a promis că o să se suie pe acoperiș să vadă care-i treaba. Și am aflat!

Înainte de toate, să vă explic cum e. Ca să ieși pe acoperiș, trebuie întâi să treci de un grilaj cu lacăt și apoi de o ușă de lemn care nu pare foarte rigidă dar e încuiată cu lanțuri (gen). Pe perimetrul acoperișului blocului este un fel de gărduț, tocmai pentru evitarea accidentelor.

Se pare că, de ceva timp, pe blocul nostru se găseau o foaie de tablă imensă și o antenă. Nu ne aparțin nouă (celor din această scară, adică) și am dedus următoarele: niște hoți s-au suit pe un bloc învecinat și au furat articolele menționate anterior, în scopul valorificării lor. Asta ca să mă exprim elegant. Probabil că cineva era pe urmele lor, așa că atunci când au văzut că la scara noastră e o ușă prăpădită de lemn, au aruncat obiectele muncii peste gard și au venit și ei, încercând să scape. Nu au reușit, și probabil ar fi fost un eșec și mai mare dacă ar fi trecut, deoarece urmau gratiile (carambol intenționat). În fine, or fi luat-o la sănătoasa pe alt bloc, și au lăsat aici ”prada”, care era trântită de colo-colo, când sufla vântul. Era enervant mereu, dar mai ales noaptea, când e liniște.

Ceea ce mă miră cel mai tare e că nimeni nu a sesizat așa ceva. Nimeni nu s-a plâns. Nimeni nu a luat măsuri. Nimeni nu e deranjat. Păcat că nu suntem genul petrecăreț.

Partea bună e că s-a rezolvat. Partea proastă e că se pare că acum se fură la un alt nivel.

foto: weheartit.com

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top