You are here: Home » Episoade » Caut peșteră izolată, mobilată și utilată, cu internet.
Caut peșteră izolată, mobilată și utilată, cu internet.

Caut peșteră izolată, mobilată și utilată, cu internet.

Am înțeles în sfârșit ce mi-a zis odată un prieten, că e mai ușor să iubești oamenii ca grup, în mod abstract, decât să iubești punctual. 🙂

Din când în când, niște persoane mă fac să mă îndoiesc de abilitatea mea de a tolera traiul în societate. Știu că nu mă pot izola, dar din păcate din ce în ce mai des îmi doresc acest lucru, și obosesc din ce în ce mai tare încercând să mă comport civilizat. Din fericire, adesea am reușit să-i evit pe cei care nu-mi plac sau cu care nu am interacțiuni plăcute, și m-am desprins de relații care nu-mi făceau bine. Dar normal că nu poate fi așa cum îmi doresc mereu.

Am primit un email nu doar nepoliticos, ci ofensator, la care am răspuns cu diplomație (pentru că era legat de job). Efortul depus m-a surmenat psihic. A fost nevoie de foarte multă energie ca să nu mă cobor la același nivel.

Dacă vă întrebați cum poate fi un email profesional asezonat cu înjurături… ei bine, se pare că oamenii nu încetează niciodată să surprindă. Incredibil cum unii mai fac afaceri cu asemenea comportament, nu? Dar se pare că românii înghit și acceptă să fie tratați cu jigniri și lipsă de respect. De ce ai apela la cineva care îți spune că ești prost când îl contrazici? Eu una refuz să am de-a face cu asemenea personaje, și mă întristează faptul că fac parte dintre puținii care nu fac compromisuri pe banii și timpul meu. În aceste vremuri, orice produs sau serviciu este ușor de găsit în mai multe locuri, deci nu trebuie să tolerăm toate mizeriile. Ori poate că așa simt doar eu.

***

Mai pe seară, la un Carrefour market, un boșorog se certa la casă. Luase de la raft singurul spray fără preț și a venit la casieră să facă scandal, el neavând de fapt nici un motiv. S-a și băgat peste o altă clientă și a țipat și la șefa de magazin că vrea un buton roșu de client nesatisfăcut, să apese pe el. Evaluând faptele la rece, cred că se plictisea acasă și a zis că merge distracție în oraș, că fetele alea de la supermarket fix de asta au chef.

P.S. : Încep să simt că mediul în care trăiesc nu este și nici nu va fi niciodată pentru mine. Eu nu m-am născut să rânesc la rahați și să mă șterg de scuipați metaforici. Nu știu care e scopul meu în viață, dar sigur nu ăsta. Și cu cât interacționez cu mai puțini oameni, cu atât mai fericită sunt.

foto: weheartit.com

 

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top