You are here: Home » Eu » Există un timp pentru toate. Oare?
Există un timp pentru toate. Oare?

Există un timp pentru toate. Oare?

Din când în când, seara, înainte să adorm, mă gândesc la viața mea. Așa, în ansamblu, cam cum ar fi s-o spun pe scurt dacă m-ar întreba pentru Chefi la Cuțite: păi, știți, de mică mi-a plăcut să gătesc, stăteam doar în bucătărie, bla bla bla.

Aseară, în timp ce derulam o bucată din ”filmul” ultimilor ani, mi-am dat seama că am petrecut prea puțin timp făcând ceea ce-mi place cu adevărat. Irosesc ore în șir cu activități care nu-mi aduc nici o bucurie și nici o împlinire… Câteodată mă amăgesc că recuperez în weekend sau că o să încerc makeup de Halloween (pentru exercițiu) când o să am 2-3 ore libere, dar asta nu s-a întâmplat până acum, fiindcă atunci când vine momentul pentru asta sunt deja epuizată de chestiile pe care a trebuit să le fac până atunci.

Deși îmi petrec tot timpul liber cu Omul meu, mi se pare că nu e suficient. Asta pentru că acest timp liber e petrecut împreună la sală, la cumpărături, făcând curățenie, dormind, etc, toate chestiile pe care le fac toți oamenii. Și mereu îmi propun să stăm așa și să fim pur și simplu, dar nu reușim. Ba chiar am zis că vom profita în concediu, dar uite că nici atunci nu ne-a ieșit prea bine.

Normal că seara nu mai dorm, și normal că sunt un zombi (fizic și emoțional) dacă nu există pasiune. Și hai să vă explic la ce mă refer. În primul episod din Elementary, Watson își pune vreo 3 alarme pentru a doua zi dimineață, iar Sherlock o întreabă dacă îi place jobul ei. Ea spune că da, desigur, iar el nu o crede deoarece consideră că pasiunea și dragostea pentru job ar determina-o să se trezească singură, fără ceas deșteptător.

Și am stat și m-am gândit când a fost ultima oară când abia așteptam să vină dimineața, ca să înceapă ziua mai repede. Vreau să fiu recunoscătoare, și chiar cred că fiecare zi are ceva bun, sunt momente prețioase pe care le apreciez, însă nu suficiente pentru mine. Îmi lipsește ceva. Și știu că trebuie să fiu mulțumită de ceea ce am, că sunt sănătoasă și că am o familie frumoasă, dar eu am nevoie de mai mult. Îmi lipsește pasiunea pe care o aveam atunci când făceam cursuri de makeup și mă trezeam înainte să sune alarma. Vedeți? Am găsit răspunsul.

Acum un an aveam această împlinire, doar că atunci situația noastră financiară nu era tocmai perfectă. Acum suntem bine pe acest plan, dar satisfacția mea profesională încă are de suferit. Bine că totuși, în tot acest timp, am rămas bine noi doi și sănătoși amândoi. Dar stau să mă întreb: chiar nu pot să le am pe toate? În Sex and the City, Carrie se întreabă dacă poate avea jobul perfect, partenerul perfect și casa perfectă, toate în același timp… și, cel mai probabil, nu! Oare asta e din cauză că vrem mereu mai mult?

Altă problemă de care mă tot lovesc recent… îmi doresc eu cu adevărat o casă sau e doar obsesia proprietății ori presiunea societății?

Sinceră să fiu, mă doare că noi nu avem casa noastră. Dar e o durere adevărată sau educată? Nici măcar eu nu știu. Da, aș vrea să ne luăm ceva, dar aș prefera să fie fără nici un sacrificiu sau deranj. Să mă grăbesc să-mi găsesc ceva doar pentru că am o vârstă și e jenant să stau în chirie? Și de ce să-mi fie rușine de asta? Însă! mi se pare că ar trebui să mă grăbesc, deoarece creditele sunt pe 30 de ani și dacă mai stau mult pe gânduri, e posibil să nu apuc să trăiesc cât să le plătesc. Și nu vreau să muncesc o viață doar pentru a achita niște datorii. Vreau să mă bucur!!!

Și revenim, ca în romanul circular, la …titlu. 😀

Există un timp pentru toate? Și pentru ce e timpul meu de acum?

foto: weheartit.com

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top