You are here: Home » Episoade » Vânătăi, perverși, nesimțire
Vânătăi, perverși, nesimțire

Vânătăi, perverși, nesimțire

Vă dați seama că urmează să vă spun că am avut o zi execrabilă, nu? Dar așa e de fiecare dată când ies din casă cu treabă. Din păcate…

În primul rând, aveam programare la dentist. M-am pregătit cât de repede am putut și când să ies din casă, aud vorbe pe sală. Dorind să evit orice conversații, aștept până se termină și ies cu trotineta. Numai bine mă aude persoana care fusese la ușa vecinului și vine la mine. Era un nenică reprezentant Kaufland care voia să știe dacă avem reviste jos tot timpul. Important, n-am ce zice.

L-am expediat cât de repede am putut și m-am pornit la drum. Am mers iute, ca să ajung la timp, și când colo, la interfon nu răspunde nimeni. Un nene intră în scară și îmi dă drumul și mie, dar la ușă tot nimic… Cât mă întreba el ce cabinet e acolo, iese o duduie care îmi zice că dentista mea nu e, ajunge la 2 în mod obișnuit. Sună la asistentă și se pare că e o neînțelegere la mijloc.

Eu am vorbit (cu o asistentă nouă, că toate alea vechi mă cunosc deja) și am stabilit că miercuri, pe 23, la ora doisprezece, să fiu acolo. Am scris 12 cu litere ca să fie clar. Nu două/nouă, nu șase/șapte. Nimic ce ar putea fi înțeles greșit. Deci problema nu a fost la mine. Pe la 4 și ceva m-a sunat și asistenta veche care nu a recunoscut că am fost informată greșit, dar nici nu a negat. A încercat s-o dreagă dar eu spun că persoana proaspăt angajată trebuie să aibă îndatoriri mai mici până la asumarea de asemenea responsabilități serioase – programările.

În fine, m-am cam ofticat dar am zis că dacă tot am ieșit din casă, numai bine trec pe la niște autorități ale statului să-mi rezolv niște probleme pe care le-am tot amânat. Acolo se muncește … ca la stat, și se stă la coadă mai rău decât cum se aranjează vitele să bea din râuri. Vorbim totuși de o instituție în cadrul căreia se dau date personale, se vine cu acte, etc. Nimic, frate. Se suiau pe mine, se băgau în față de zici că era ghișeul mă-sii, etc. Am strâns din dinți și am îndurat, iar când am ajuns într-un final, mi s-a zis că nu e sediul care trebuie. Normal că nu e, deoarece este cel care se află la 5 minute de locuința mea. Cel potrivit este la jumătate de oră cu mașina. În fine, pe site zice că poți să mergi la orice sediu, dar deja intrăm în detalii…

Alte evenimente ”plăcute” sunt plimbarea cu trotineta și interacțiunile inter-umane de pe stradă. Desigur că am auzit din spate ”fata, fata, mă plimbi și pe mine!”. Dacă ești femeie și ai trăit în România, așa ceva pare firesc, nu? Ei bine, aveam să experimentez ceva nou: un septuagenar care abia-și târâia târtița s-a gândit că e ok să mă abordeze cu ”păpușa” sau ceva jenant de genul acesta. Am mers în continuare fără să-l bag în seamă, că prinsesem viteză, dar uite așa am ratat șansa de a reacționa în cele două feluri posibile: 1 să-i frec o trotinetă peste ochi de să-și caute proteza pe sub mașinile din parcare sau 2 să-l întreb ce speră să obțină din abordarea mea pe stradă. L-aș fi atins într-o zonă intimă, dar cu un șpiț vertiginos din fundul curții, însă nu cred că asta avea în cap atunci când mi-a comunicat în mod elegant țopârlănesc faptul că prezint interes. Chiar îmi pare rău că nu i-am înghesuit doi pumni în moacă, ar fi fost singura mea șansă de-a bate pe cineva (cu succes) în viața asta. La alții nu aș sări, că mi-e frică. 😀

Dacă vă întrebați de unde vânătăile … de la trotinetă. Pentru că nici n-apuci bine să iei viteză, că apare o bordură sau o zonă spartă și cu reparații, etc, de trebuie mai mult s-o cari în mână decât să te bucuri de ea. Desigur că, îndemânatică nevoie mare cum sunt, mi-am trântit-o de gleznă într-una din aceste schimbări de cotă de nivel.

 

Vă mai zic de vecinii care fac omlete și cartofi prăjiți la orice oră din zi, de nu mai pot aerisi casa că-mi vine putoarea lor de ulei răs-folosit și tigaie nespălată?

Gata, că m-am plâns destul. Destul pentru voi, cititorii nevinovați, că eu aș mai avea de vărsat din ofuri… Dar vine Omul acasă, și poate mergem la o plimbare cu trontineta, mergem la sală, la aprozar… ori poate bem un pahar de vin. Miercurea asta trebuie să se termine altfel decât a început! Până la urmă, ca să fiu complet sinceră, poate era cazul să am o zi mai nasoală, că de mult nu m-am mai enervat și parcă am uitat în ce țară trăiesc.

foto: weheartit.com

 

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top