You are here: Home » Personal » Despre fericire. Cât mă pricep, cât am înțeles, cât am trăit.
Despre fericire. Cât mă pricep, cât am înțeles, cât am trăit.

Despre fericire. Cât mă pricep, cât am înțeles, cât am trăit.

De câteva zile mă tot gândesc cum să scriu despre fericire. Mi-am dat eu seama recent, meditând la schimbările vieții mele, că sunt fericită în fiecare zi. Nu tot timpul, dar găsesc mulțumire, împlinire, bucurie, etc, în cel puțin un lucru, zilnic. Și mă miram cât de departe am ajuns, de la omul care era mereu nervos și agitat, invidios și depresiv, la cine sunt acum. Desigur, viața mea nu e roz, dar cumva, instinctiv, am găsit un echilibru și metode pe care le aplic astfel încât să-mi fie bine. Sufletește. 🙂

Coincidență sau nu, am dat peste un articol care este tocmai despre cum putem fi mai fericiți, și mi-am dat seama că aplic multe din sugestiile și recomandările de acolo. A fost o călătorie pe care am făcut de-a lungul unor ani, și nu mă aștept ca cei care citesc articolul meu sau cel de pe BI să schimbe tot. Dar cred că dacă măcar un om ia în considerare sfaturile, tot e un lucru bun!

Așadar, să le luăm în ordinea din articol – plus comentarii din partea mea. 😀

  1. Relații bune. În cazul meu, cea mai importantă e cea cu Omul, care s-a schimbat radical față de începuturile noastre furtunoase. Ne certam des (adică eu 😛 ), nu ne cunoșteam suficient și Dumnezeu știe cum de a avut răbdare cu mine. Cert e că acum e mult mai bine, chiar dacă ne mai ciondănim sau avem zile proaste. Chiar am o relație așa cum mi-am dorit toată viața, dar am făcut mari eforturi pentru a ajunge aici – mi-am analizat comportamentul, greșelile și mi-am rectificat atitudinea și reacțiile. În plus, și relația cu familia mea s-a îmbunătățit (am făcut eforturi și în acest sens) și parcă toate merg mult mai bine când există înțelegere.
  2. Timpul este mai important decât banii. Eu lucrez de acasă, lucru extrem de important fiindcă pun mare preț pe timpul meu și deci sunt încântată că nu trebuie să-l irosesc făcând ”naveta” undeva. Știu că asta nu e o opțiune pentru toată lumea, dar în cazul meu s-a nimerit să fie bine. De asemenea, unele joburi (cum ar fi meditațiile la limba engleză) sunt plătite pe oră, motiv pentru care, pentru a cîștiga mai mulți bani, trebuie să muncești mai mult (timp). Într-un avânt zelos și cu o dorință de-a produce mai mulți dineros, am bobinat eu odată în disperare, inclusiv în weekend, ca să simt satisfacția la final de lună. Înafară de faptul că am fost obosită și irascibilă, chiar nu m-am bucurat de banii ăia în plus. Doar nu m-am îmbogățit din ei, erau (să zicem, că nu mai țin minte) 20% peste cât aș fi făcut în mod obișnuit. Dar am pierdut timp pe care l-aș fi putut petrece cu Omul sau măcar relaxându-mă, odihnindu-mă.
  3. Totuși, avem nevoie de un nivel de trai decent. Nu spun că ar trebui să începem să împletim coșuri de nuiele să le vindem în piață, că doar trebuie să mâncăm (sănătos) și să ne îmbrăcăm, așa că nu minimalizez importanța banilor. Dar nici nu le fac altar.
  4. Stop and smell the roses. Din când în când, să ne oprim. Nu zic nimic de mirosit, că nu merge în toate situațiile, dar o pauză e miere pentru suflet. O drumeție de o zi la munte, o plimbare pe malul unui lac sau printr-un parc, pur și simplu fără scop sau fără grabă… Câteodată, când era mai mult de lucru și efectiv eram blocată între sarcini și nu mai dovedeam să-mi împart timpul, luam o pauză. 5 sau 10 minute în care nu făceam nici un efort – stăteam pe FB sau mă uitam pe Pinterest, fără să mă simt vinovată, iar când mă întorceam aveam deja idei și prioritizam mai bine ce aveam de rezolvat. Sau! Odată ca niciodată, îmi luam din când în când liber miercurea, ca să … nu fac nimic. Pur și simplu stăteam eu cu mine și făceam ce-mi plăcea: uneori manichiura, alteori de mâncare, și cel mai adesea mă uitam la un serial, episod după episod, între timp moțăind sau ronțăind. Trai pe vătrai!
  5. Fii mai bun! Adică fă ceva pentru alții. 🙂 Eu sunt de părere că nu există altruism în forma lui pură, dar ne simțim cu adevărat mai împăcați atunci când facem o faptă bună, de orice fel ar fi ea (motivele sunt egoiste, dar măcar beneficiază cineva de pe urma lor). Eu nu am participat la chestii colective cu voluntariat, așa că nu prea am ce povesti pe tema asta.
  6. Fă mișcare! de orice fel. Nu e un secret că încă de când am descoperit sala, am devenit dependentă de mișcare. Dar chiar și în zilele în care nu ajung (pauzele sunt necesare), tot fac ceva. Ori merg la o plimbare cu trotineta (din ce în ce mai des în ultima vreme), ori fac niște yoga pentru relaxare sau ceva mai dinamică (asta practicam și înainte de sală). Mișcarea e cea mai bună terapie, și niciodată de când m-am apucat de ”sport” nu au fost griji sau probleme pe care să nu le uit odată ce am început să transpir. Câteodată eram atât de furioasă în drum spre sală (așa-i când ai treabă pe la Poștă 😛 ) încât odată ajunsă ”rupeam” barele și aveam atâta energie încât ieșea un antrenament super-eficient, în urma căruia plecam efectiv cu zâmbetul pe buze. Dacă nu sunteți amatori de senzații tari de genul acesta, puteți încerca niște yoga în confortul casei voastre (recomand Yoga with Adriene pentru inițiere, explică bine și e pentru începători). Sau mergeți la o plimbare (adică să fie mișcare continuă, de preferat în natură, că pașii până la mașină și apoi prin mall nu se pun la socoteală).
  7. Mai bine dai bani pe distracție decât pe lucruri! Asta poate însemna chestii diferite pentru fiecare individ în parte, dar hai să vă spun cazul meu. Eu eram obsedată să-mi cumpăr chestii: de la haine la bijuterii la pixuri la lână și croșete. Aveam colecție de cercei cu toate creaturile și modelele posibile, de la pisicuțe și pinguini la cireșe și viori. Mi-am făcut brățări cu toate pietrele semi-prețioase pe care le-am putut cumpăra. Etc. Nu eram fericită, deși aveam multe chestii. Nu erau scumpe sau deosebite, dar erau multe! Acum, după ce am triat puternic (am mai povestit de MariKon în alt articol), mă simt mai liberă și nici nu-mi mai trebuie mare lucru. Am avut o nuntă pentru care ar fi trebuit să-mi iau ori o rochie, ori sandale (ce aveam nu se potrivea) și am refuzat să dau bani pe chestii care nu-mi sunt utile decât o dată. Am cumpărat cu bucurie, în schimb, colanți și bustiere pentru sală și frontală și rucsac pentru munte – aceste achiziții mă ajută să mă simt mai bine, sunt lucruri pe care le voi folosi și care merită (din punctul meu de vedere). De makeup nu vorbim, am și eu dreptul la stolul de rândunele din mansardă. 😀
  8. Concentrează-te pe Prezent! Asta a fost o treabă greu de aplicat în cazul meu, eu fiind obsedată de ce a fost și de ce ar putea să vină. Mi-am făcut griji pentru viitor, mi-am făcut procese de conștiință pentru greșelile trecutului, am dus paranoia la perfecțiune și anxietatea … pe-aproape. Cu greu mi-am stăvilit gândurile, însă sunt mândră că de cele mai multe ori trăiesc în prezent. Ceea ce mă duce cu gândul la o ideea de-a mea referitoare la dorințe: eu vreau să fiu fericită azi. Eu nu am vise mari pentru care trebuie să muncesc 10 ani. Acelea m-ar împovăra. Sunt genul de vise ”când o să am noul iPhone, o să fiu fericită” sau ”când o să ajung director o să fiu fericit”. Și până atunci? Te bucuri cumva de proces sau e un chin pe care îl înduri sperând că recompensa va fi pe măsură? Și apoi ce urmează? O să fie lansat un nou smartphone, o să fie acela următorul scop? Nu-i așa că pare deplorabil când e expus simplist, ca mai sus? Dar dacă stați să vă gândiți, majoritatea oamenilor aplică acest principiu, la altă scară sau în alte feluri. Mie mi se pare trist. Pentru că se poate întâmpla să tragi tare 7 ani de zile, și firma să dea faliment. Și nu ai ajuns director, și trebuie să o iei de la capăt în altă companie. Iar satisfacția ta e zero, ba chiar te simți neîndreptățit. Fă ceva ce-ți place! Uite, ca să dau un alt exemplu mărunt, eu eram bucuroasă când croșetam, mă relaxa! N-o făceam pentru căciulă sau fular, ba chiar adesea aveam prea multe și nu am apucat nici acum să le port pe toate! Mie îmi făcea plăcere procesul, nu urmăream produsul final.
  9. Timpul petrecut în compania prietenilor. Aici se îmbină mai multe din punctele de mai sus, și nici nu cred că are rost să dezvolt ideea prea mult. Noi nu avem mulți prieteni și nici cine știe ce timp de socializare, însă atunci când ieșim în oraș sau când ne petecem timpul în compania altora, încercăm să fim prezenți (ok, eu mai fac selfie pentru rețelele de socializare, dar atât!). Ținem telefoanele în geantă sau în buzunar și încercăm să ne concentrăm pe conversație și să ne bucurăm de atmosferă.

Cam atât am avut eu de zis. Cred că, utilizând articolul ca punct de plecare, a ieșit ceva mai bun decât orice aș fi încropit eu – mai ales dacă era să hoinărim slobozi prin hățișul gândurilor mele. 😀 Interesant este că, citind lista pe site, mi-am dat seama că eu am ajuns singură la (aproape) fiecare idee. Prin încercare și eșuare, prin ocolișuri sau ”furând” de la alții… Dar am învățat ceva, am devenit un om mai bun și mai fericit. Și mai liber. Ceea ce vă doresc și dumneavoastră. 🙂

foto: weheartit.com

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top