You are here: Home » Episoade » După ce cazi, te ridici și te scuturi. Atât de simplu e.
După ce cazi, te ridici și te scuturi. Atât de simplu e.

După ce cazi, te ridici și te scuturi. Atât de simplu e.

Atunci când l-am cunoscut, Alfa-Dude avea o trotinetă și eu o pereche de role, lucru ce mi s-a părut simpatic. Partea proastă e că eu n-am învățat niciodată să merg pe role, așa că nu puteam să ne plimbăm împreună decât pe jos sau cu mașina, asta până când eu am zis că această situație trebuie să înceteze! Așa că weekendul care tocmai ce-a trecut va rămâne în istorie ca cel în care ne-am luat skateboard. Folosesc persoana I plural pentru că încă nu suntem siguri al cui este, fiindcă nici unul din noi nu se pricepe să-l utilizeze.

Când a fost ultima oară când ați făcut ceva pentru prima oară? Ehe, noi putem răspunde imediat: sâmbătă! A fost interesant, de mult nu mai încercasem să deprindem niște abilități fizice, și m-am amuzat și m-am enervat pe măsură ce tot nu-mi ieșeau niște scheme (nu din alea de vedem prin videoclipuri, ci o curbă simplă la dreapta, de ex). În fine. Am găsit un loc umbrit printre blocuri unde ne-am tot chinuit, făcând cu rândul, asta până când o babă doamnă la vârsta de aur a ieșit la geam și ne-a gonit (se pare că skateboardul făcea gălăgie, ce să vezi…). M-am simțit ca o adolescentă, haha. Bine că n-a aruncat și cu apă pe noi!

Timpul nu ne permite să pierdem vremea prin parcuri, așa că am decis să mergem la sală – eu cu trotineta easy-peasy și Alfa-Skaterul cu … skate-ul – ca să mai exerseze. La întoarcere am zis să mai încerc și eu, numai că … am căzut! Îmi era foarte frică de asta, mai ales deoarece eu n-am mai căzut de mult: nici iarna pe gheață sau în zăpadă, nici nu m-am împiedicat sau ceva, așa că nu eram sigură dacă mai știu cum să reacționez într-o așa situație. Dar uite că am reușit de m-am sprijinit cum trebuie și nu m-am ales nici măcar cu o julitură. Nimic! După care m-am ridicat, nu m-am scuturat că nu era nevoie, și am mers mai departe cu elan.

Știți ce mi-a trecut prin cap? Vorba aia cu ”un copil care încearcă să meargă pentru prima oară și tot cade nu se gândește niciodată să renunțe, sau că nu ăsta e talentul lui”. Ceva de genul. Pe măsură ce cresc, oamenii (și în mod special, eu) aleg să renunțe la unele lucruri care nu vin ușor, mai ales dacă nu sunt esențiale. Mai era o vorbă care-mi place  tare: ”dacă ți-e greu să alergi, aleargă mai mult”. Orice lucru dificil devine ușor odată ce-l faci constant.

Așa că m-am suit înapoi pe placă și am mers liniștită, mai ales că acum știam că nu e nici o problemă dacă se mai întâmplă să cad. M-am vindecat de frică, asta mă ținea în loc: teama de a nu greși grav. Ceea ce se aplică în multe lucruri în viață. Poate și de aceea uneori ne lovim de probleme serioase care vin din senin: ca să vedem că nu avem de ce să ne temem! Nu se face gaură-n cer, cum îmi spunea cineva odată…

Am un prieten care a suferit un grav accident de motocicletă, a stat în comă, a avut nenumărate oase rupte, un plămân afectat, a trecut prin multă fizioterapie și s-a vindecat greu. Dar ceea ce este uimitor este că a zis că oricând s-ar sui din nou pe un motor. Încă nu are voie, dar abia așteaptă. Chiar m-a surprins la momentul respectiv ceea ce a zis, fiindcă o experiență care te aduce atât de aproape de moarte ar face aproape orice om să se ferească. El nu e un nebun, doar un optimist. Un om care a înțeles că, uneori, nu poți controla ceea ce se înâmplă și anumite experiențe vin nu ca să ne dărâme, ci ca să ne întărească. Așa cum dintr-un zid sfărâmat poți să faci multă mizerie sau o grămadă pe care să te sui ca să te uiți în jur. Ori poți să construiești ceva nou, mai bun, mai puternic, mai util! Atâta e de simplu!

foto: weheartit.com

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top