You are here: Home » Episoade » A cui e Skoda aia, băăă?
A cui e Skoda aia, băăă?

A cui e Skoda aia, băăă?

N-am crezut că o să spun asta vreodată, dar bine că s-a terminat săptămâna de concediu! Am avut câteva zile libere după Paște, pe care le-am petrecut la Roman, dar care au fost departe de a fi relaxante și de ”deconectare”. În primul rând, în Vinerea Mare, în drum spre casă, am fost implicați într-un accident. Noi suntem bine, mulțumim, dar mașina e cam boțită. De fapt, boțită de-a dreptul. Dar a mers, și încă bine (cu peripeții, totuși, pe care nu le voi povesti azi, că-s încă amorțită). După nenorocirea care mai mult m-a speriat, am ajuns cu bine și am avut parte de: vânt puternic la un grătar, de lipsă spor la sală, de ninsoare de-am crezut că rămânem acolo înzăpeziți în luna lui Prier (noi având mașina boțită, nu știu dacă v-am mai zis 😛 și cauciucuri de vară, că cine s-a gândit că vine Crăciunul?), nervi cu dinți și alte mărunțișuri, grețuri și dureri diverse, etc. Singurele lucruri bune sunt faptul că ne-am revăzut cu familia după o lungă absență și faptul că am mâncat ce-am vrut (pauză de la regimul alimentar normal). La întoarcere iarăși am avut aventuri cu mașina, dar totul e bine când se termină cu bine.

Am zis asta? Ups. Duminică (ieri, adicătălea) am fost cu pisica la veterinar la urgență, fiindcă are niște probleme stomatologice destul de grave, în urma cărora va rămâne fără dinți.

Asta e pe scurt.

Așa că înțelegeți de ce sunt încântată că am ajuns la București, că s-a terminat ”concediul”, că viața revine la normal și că de aici încolo mergem spre mai bine. Nu? Eu așa cred…

foto

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top