You are here: Home » Episoade » *Moldovenește* pentru troglodiții de la livrări
*Moldovenește* pentru troglodiții de la livrări

*Moldovenește* pentru troglodiții de la livrări

Mie îmi place plăcea să fac cumpărături pe net – click click la miezul nopții, în câteva zile vine comanda, super drăguț! Acestea fiind zise, îmi pare rău să povestesc despre cât de mizerabili sunt cei de la eMag după ce tocmai i-am ridicat în slăvi, adiacent celor de la Poștă (care încă nu mi-au schimbat părerea, dar cred că mai au timp să mă facă să mă răzgândesc). Revenind… pentru că nu scriu cuvinte urâte pe blog, imaginați-vă câteva înjurături colorate și animate pentru DHL și Fan Courier, care îmi fac zile fripte de peste o săptămână, alternativ.

Începem cu DHL, care este cel mai nenorocit curier și o spun cu regret, fiindcă probabil că firma-mamă este respectabilă. Personalul din România, în schimb, e sub orice critică. Am achiziționat ceva mic și ieftin și ușor, desigur: online, cu un rest de bani cu care am vrut să-mi fac un moft. Problema e că aceste cumpărături au fost făcute dintr-o țară care nu este în UE, și aici intervine Vama, care este atât de ordinară încât iarăși o să vă rog să vă imaginați niște cuvinte care nu se cuvin în post și cam nicicând (cu excepții, ca asta!).

În momentul în care vrei să faci vamă, ai două opțiuni: ori soliciți număr EORI (care este valabil mulți ani pentru orice alt colet care are nevoie de vamă) și plătești în contul Trezoreriei, ori dai la DHL 100 de lei sau mai mult plus taxa vamală. Cum varianta online (cu Statul) era gratis, am ales-o pe aceea. Dar să știți că există un motiv pentru care multă lume o ocolește: sistemul informatic al unui om obișnuit e mult prea evoluat pentru tehnologia necesară completării formularului online, motiv pentru care am încercat instalarea Internet Explorer 6!!!!! (jenant, știu) pe Windows 10, ceea ce n-a mers, normal. Din fericire, există o metodă pe care o voi detalia în alt articol, pentru că lumea merită să știe, ca să nu dea bani la DHL pentru că DA, DHL ia 100 lei pentru această operațiune. Plus taxele vamale. De fiecare dată!!!! Adică noi ne-am chinuit într-o noapte vreo oră și avem numărul EORI pentru ani de zile, pe când DHL cere 100 de lei la fiecare colet.

Văzând ei că am refuzat să-i îmbogățesc, au încetat să coopereze și nu au mai răspuns la emailuri, asta după ce în prealabil au venit cu solicitări neclare pe care le tot repetau de parcă nu auzeam sau nu se vedea textul (când de fapt problema era formularea, evident). La telefon la Import nu răspunde nimeni niciodată, te țin în așteptare cu zecile de minute. Așa că am intrat pe pagina de FB unde am rămas surprinsă să descopăr mulți ca mine care s-au lovit de lipsa de colaborare a personalului de acolo. Am trimis un mesaj și mi s-a răspuns, după care am primit telefon de confirmare a reclamației – n-am știut că un mesaj de facebook reprezintă o reclamație, dar s-a dovedit a fi mai bine așa pentru că am încetat orice discuție cu duduia și, se pare, nu mai era necesar nici un document și coletul va fi expediat. Nu se știe când. El a făcut înconjurul lumii în 2 zile dar a stat o săptămână în vamă în România. Două articole ușoare, ieftine, simple, etc. Asta ca să nu mai spun că deja plătisem la DHL transportul care făcea cât coletul, dar asta mi-am asumat. Încă nu au ajuns, și sincer nici nu le mai aștept, parcă nici nu mă mai pot bucura de ele.

Ideea e că ne-eliberarea la timp din vamă vine cu un cost de vreo 30 lei pe zi în care coletul nu a fost ridicat – cost pe care nu îl voi plăti, în cazul în care ar avea cineva tupeul să menționeze asta, fiindcă pachetul meu nu stă acolo din vina mea (de aia e bună reclamația, se înregistrează convorbirea ca probă). Practic, cei de la DHL vor mulți bani, pielea de pe mine și eventual primul născut. Și așa se face treaba în România – cu reclamații și scandaluri, nu cu plată+servicii.

A doua poveste e mai scurtă, cu un colet de la eMag (gratis, fiindcă am avut niște cupoane valorice sau cum se mai cheamă) care nu mai venea. Comandă dată pe 24, dată estimată de livrare 27-28 martie. Azi. Mă uit pe site, coletul era în primul stadiu posibil, așa că sun la relații clienți unde un individ căruia nu-i păsa de mine cât nu-mi pasă mie de Kim Kardashian (sper că așa se scrie) mi-a spus că …. tobe! … curierul nici măcar nu a ridicat coletul. Probabil fiindcă e gratis, altfel nu-mi imaginez de ce o firmă care se laudă cu livrări în aceeași zi ar face asemenea gafă. Nu se gândește nimeni că poate nu toată lumea are posibilitatea să stea lângă ușă să aștepte un colet. Poate era ceva de care am neapărată nevoie. Poate că mi-am luat liber de la muncă să fie cineva acasă. Poate că sunt ocupată. Poate că plec din țară și aia e ultima zi. Nu contează nimic! Lasă că le trântesc eu niște reclamații și ăstora, și le fac rating mic pe site sau în sondaj sau pe facebook sau unde se mai poate.  Dacă nu sunam, rămâneam la cheremul incapabililor ălora.

Mi-a făcut cineva un cadou care vine cu DHL. Altă chestie pentru care nu plătesc, altă nesimțire și tratare a clientului ca și când ar fi un sclav. Am făcut iar ”reclamație” pe facebook, am stat în telefon la Servicii Clienți, am căutat curierul, etc. Nu e nimic express la DHL România. E doar o companie nesimțită care nu face nimic din ceea ce promite. Dar să știți că ”le pare rău că sunteți dezamăgiți de serviciile DHL”. Replica standard, i se dă copy-paste la fiecare comentariu de pe FB, unde lumea se plânge non-stop. Asta spune multe.

Dobitoci, troglodiți, nevertebrați, proști, bolocani, nesimțiți și ordinari.

Și n-am zis nimic despre vameși, care nu degeaba sunt cei mai antipatici în Biblie. 🙂

Eu una nu mai vreau nimic nici de la DHL, nici de la altcineva. Nu-mi mai trebuie nervii ăștia, timpul irosit cu telefoane, emailuri, așteptând, etc. Asta ca să nu mai spun de ce solicitări aveau cei de la Vamă, de neconceput în 2017. Asta ca să nu mai spun că formatul EORI este cel pentru imprimantă cu ace. Și tot așa, dar mă opresc aici, că îmi crește tensiunea.

Uite de aia nu mergem înainte. Pentru că eu sunt nevoită să merg la magazin, să pun mâna pe produs, să-l văd, să-l miros, etc, să dau banii și să-l iau acasă. Altfel, rămân și *, și cu banii luați. Mai plătește cu cardul fratele lui Dan Spătaru (nu c-am plătit eu acuma, dar zic așa ca idee). Între timp, Amazon e cu vreo sută de ani înaintea noastră. Nu c-am ajunge noi vreodată acolo, dar visez.

foto

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top