You are here: Home » Episoade » Ce (nu mai) mâncăm și de ce
Ce (nu mai) mâncăm și de ce

Ce (nu mai) mâncăm și de ce

Cândva în ianuarie (anul acesta) am făcut o excursie interesantă cu Omul meu la Obor. Am luat un rucsac în spinare și am mers pe jos, la o plimbare relaxantă altoită cu scopul de a face niște provizii. Nu mai fusesem de mult sus în hală, așa că eram entuziasmată.

Din păcate, am rămas șocată și m-am cam lecuit. Erau peste tot hălci de carne care arătau grotesc, asta ca să nu mai spun că unele erau mari ceea ce îmi crea o imagine clară de animal mort. Acuma, știu și eu că cele din supermarket provin tot de la un animal, dar fiind ambalate în caserole și tăiate în bucăți mai mici, parcă uit de sursa lor. Însă atunci n-am putut și nici nu mi-am mai revenit după. Pe parcursul următoarelor două luni n-am mai cumpărat deloc carne. Am decis (împreună) că nu vom mai consuma carne decât ocazional, de exemplu la sărbători sau vreodată dacă ieșim în oraș. Excepție face peștele, deși în pescăria de la Obor m-am îngrozit de cum arătau micii întotători (și vii, și eviscerați) și am urmărit cu tristețe cum un răcușor încerca să evadeze, escaladând peste frații lui amorțiți. Între timp, nenea de-acolo dădea cu mopul leneș. La standul de lângă, doamna transfera niște bucăți de pește marinat dintr-o caserolă în alta. Eram singurii clienți din zona respectivă.

Îmi pare rău pentru cum au ajuns lucrurile, și este suficient să vă uitați la condițiile în care sunt ținute animalele ca să vi se facă milă și să reconsiderați acest obicei. Eu nu vă spun să renunțați de tot, nu e treaba mea, dar cred că un consum redus spre zero chiar ar face diferența. Cererea e mare și oferta la fel, motiv pentru care eu nici nu mai am încredere în cărnurile din comerț, din păsări pompate cu hormoni și antibiotice, suficiente cât să potolească foamea colectivă și disperarea de grătare (dacă mergeți într-un weekend de vară într-un supermarket, spuneți că au trecut lăcustele). E mult de povestit pe tema asta și e cam târziu, plus că mi-e greu să-mi organizez gândurile fiindcă sunt diferite aspecte de luat în considerare.

Am vrut să menționez episodul (din Obor) care mi-a deschis ochii, și decizia noastră. Acum ne simțim minunat și chiar dacă pare că nu prea avem ce să mâncăm, vă asigur că încă nu ne-am plictisit de opțiunile noastre. Legume, cereale integrale, brânză, ouă, pește (mai ales ton, ca să fiu sinceră), fructe (inclusiv uscate, pentru îndulcirea deserturilor de casă) și nuci/alune/fistic etc. Apropo, în ultimele 2 luni am mâncat fructe câte n-am mâncat în ultimii 5 ani. 🙂 Gata, că v-am plictisit. Mâine vă spun niște rețete ușoare și delicioase. Și sănătoase, desigur!

foto

 

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top