You are here: Home » Perspectivă » Valori pe cale de dispariție
Valori pe cale de dispariție

Valori pe cale de dispariție

Aseară a murit democrația.

Am zis anul trecut că fac o listă cu nesimțiți și scțiunile lor. Era un fel de-a mă plânge de felul în care se comportă anumiți români, și o serie de motive pentru care suntem percepuți așa de către restul Europei. Chiar am crezut la momentul respectiv că sunt cazuri izolate, dar ajung să cred că oamenii buni sunt pe care de dispariție, că poporul ăsta va fi format, în timp, doar din ăștia.

Ceea ce s-a întâmplat aseară a fost mai mult decât tragic. Legalizarea furtului în România este cireașa stricată de pe tortul ăsta împuțit și mucegăit. Faptul că pușcăriile sunt pline este un simptom al lipsei de educație, de moralitate, de bani suficienți pentru un trai decent, de empatie, de bun simț, de modele de viață, etc. Halul în care am ajuns este datorat … cui? Suntem sfidați și călcați în picioare, și pare că nu ne mai deșteptăm niciodată. De câte ori mai putem întoarce obrazul? Din păcate, nu putem ști pe deplin consecințele faptelor mișelești de aseară.

Mă uitam zilele trecute la un filmuleț pe FaceBook – dăduse cineva share la un clip cu Ceaușescu vizitând niște alimentare, și lumea aplauda iar el zâmbea mulțumit, și mi s-a părut caraghios și ridicol. M-am gândit că n-aș fi putut trăi în vremurile acelea, că este peste demnitatea mea să lingușesc un om în halul ăsta. Dar acum mă gândesc că nu pot trăi nici în vremurile acestea (când e greu să ai demnitate). Noi chiar nu putem avea democrație? Nu putem să depășim ceea ce a fost acum 28 de ani? Nu putem să facem vreun progres?

Eu nu mă pricep la politică, nu prea discut pe tema asta, iar nivelul meu de înțelegere al jocurilor de culise care se fac este limitat. Dar pot să cuprind foarte bine că anumite lucruri sunt de bun simț, nu au nici o legătură cu doctrinele sau cu orice altceva de genul ăsta. Așa că decât să vorbesc despre fapte pe care nu le cunosc prea bine, mai bine vă spun ce am văzut. Da, vine lista cu oameni mărunți care fac lucruri mărunte care, unul câte unul, transformă țara asta în Românica…

  • o să încep cu o fază de aseară: un prostovan a oprit pe trecerea de pietoni, a pus avariile și a început să scoată din mașină trei geamuri relativ mari (ca pentru ușă) și să le înfingă în zăpadă, blocând parțial accesul pe trotuar și cauzând risc de accidente. probabil nu a găsit un tomberon, săracul. îmi venea să merg la el și să-l dau cu capul de parbriz până îl sparg (capul, parbrizul, care cedează primul) după care să îl pun să care toate sticlele la gunoi.
  • în fața mall-ului, o duduie nu voia să intre pentru că mai avea de mâncat semințe și scuipat coji pe jos. gagică-su încerca să o convingă, dar ea nu și nu! (asta am mai povestit)
  • un ”domn” mânca semințe pe stradă și arunca cojile peste umăr. câteva aproape au aterizat în înghețata mea.
  • Omul meu a găsit mașina murdară în repetate rânduri. ce vreți voi: coji de cartofi și pepene, cotoare de măr, mucuri de țigară, pahare de plastic, etc. ba chiar într-o zi erau și câțiva scuipați pe geamul unei portiere. probabil că un handicapat n-a mai putut să se controleze.
  • apropo de scuipați, este un dobitoc pe scară la noi care scuipă în lift. cred că are probleme psihice pentru că nu-mi explic cum altfel, dacă ai de scuipat (deși nu înțeleg obiceiul ăsta dar, mă rog) nu poți să te abții până ajungi jos. și așa e mizerie și liftul e mic și împuțit, fix niște scuipați îi mai lipseau.
  • un bolocan își tăia unghiile la geam. era o seară de vară și era liniște, se auzea doar unghiera. când m-am uitat în sus, un nene la vreo 50 de ani (deci nu putem spune că era un adolescent care nu s-a copt încă) își tundea ghearele în capul trecătorilor. pentru că altă soluție nu era, și doar n-avea să-și pângărească el casa cu resturi din astea.
  • iarăși, un om la vârsta a doua, undeva într-o stațiune de munte, a scos un corn, i-a desfăcut ambalajul pe care l-a aruncat fix în pârâul la care se uita cu melancolie, după care s-a pus pe mâncat. cât de idiot să fii să faci asta?
  • un copil de vreo 12-14 ani, grăsuț și dat cu gel, își cumpără o merdenea din Lidl, dă 2 lei și duduia de la casă vrea să-i dea restul, dar el îi face un semn cu mâna să-l păstreze și se întoarce cu aer de superioritate și pleacă. cred că a considerat că a făcut o faptă bună, i-a lăsat ăleia 60 de bani, amărâta… poate că nu înțelegeți de ce această întâmplare face parte din lista asta, dar e un alt simptom al unui comportament de țopârlan.
  • și la final ceva clasic: troglodiții care aruncă sacii de gunoi de la geam, încercând să nimerească tomberonul. pentru că ghena e prea departe, iar să cobori deja e prea mult. mai sunt și cei care lasă vase de wc sau saltele sau canapele pe lângă bloc, uneori pe locuri de parcare (care și-așa sunt puține). ăsta ar fi moțul de pe rahat. nu?

Astea sunt doar câteva întâmplări pe care am avut inspirația să mi le notez atunci când le-am observat. Dar aceste lucruri se întâmplă peste tot în jurul nostru, și oricât aș vrea să cred că sunt rare, nu mai pot. Și mă deranjează pentru că eu nu pot trăi într-un asemenea mediu.

Mă duc pe munte și pun gunoaiele înapoi într-o pungă din ce în ce mai mare (pe măsură ce mai iau câte o gustare) și alături, între jnepeni, sunt zeci de sticle de plastic și de ambalaje. Omul ăla care a cărat 2 litri de bere nu a putut căra înapoi petul gol? Văd coșuri de gunoi sparte și bănci rupte, și mă gândesc ce-a fost în capul ăluia care a distrus un bun public? ce motiv poate să fi avut și ce satisfacție a obținut? Mizerie peste tot! Nu există colț fără pungi și cutii, nu există țeavă de gard fără mucuri de țigări și peturi, nu există scaun fără gumă lipită de el… Oamenii nu se spală și pute în lifturi, autobuze, săli de așteptare. Chiar nu-și permit să arunce niște apă și săpun pe organism? Șpagă și mită, relații și influență. Vânzători care vorbesc urât și chelneri care-ți aruncă mâncarea pe masă în sictir. Taximetriști care așteaptă bacșiș sau pretind că n-au rest ca să mai scoată un ciubuc. Boulani care nu se dau din fața ambulanței, că doar au prins pole position la semafor. Nu mai spun de asistații social care sunt apți de muncă dar preferă să-și bea ajutorul financiar la crâșmă – ceea ce duce la alte cheltuieli (de spitalizare, de exemplu, tot din banii contribuabililor). Și dacă tot am zis: spitalele în care ți-e frică să mergi ca să nu iei vreo boală (nouă), asistentele răutăcioase și doctorii care te nenorocesc sau nu se ating de tine fără o ”atenție”. Alocații de doi lei. Pensii de doi lei. Salarii de doi lei. Vinderea la fier vechi a fabricilor. Vinderea pământurilor (pentru că noi nu suntem în stare să le muncim?). Tăierea pădurilor și tentativa de ucidere a urșilor, râșilor și vulpilor (bine că am putut evita măcar asta; avem și noi câteva animale sălbatice, și animalele alea de la conducerea țării vor să scape de ele. poate că n-ar trebui să-i asemăn pe aleșii noștri cu animale, le fac o nedreptate celor din urmă). Vinderea resurselor pe nimic. Vinderea afacerilor. Lipsa de infrastructură. Lipsa de educație (promovabilitatea la BAC și faptul că din ce în ce mai puțini români scriu să scrie corect românește). Lipsa de omenie (nimeni nu se bagă să te ajute pe stradă, în caz de ceva). Felul în care sunt tratate animalele (câinii și pisicile părăsite pe stradă). Toaletele infecte (începând de la cele ”ecologice” haha din parcuri până la cele din benzinării). Să mai zic?

Generalizez și poate că exagerez. Sigur nu e așa în 100% din cazuri. Dar, din păcate, ceea ce am scris mai sus pare a fi mai mult regulă decât excepție.

Sau mai bine să povestim de lucruri bune? Care? Natura frumoasă pe care o distrugem? Oamenii talentați care pleacă peste hotare? Mâncărurile tradiționale delicioase care se fac din ce în ce mai rar? (oamenii au fost la mall în ziua de Crăciun, despre ce vorbim aici?) Oamenii ospitalieri și buni la suflet? (peste care dai extrem de rar, de te miri de ei și povestești tuturor cum ai văzut tu crâmpei de omenie undeva și ce super a fost să fii tratat cu bun simț). Tradițiile pe care aproape că le-am uitat? (bine că fac designerii străini colecții inspirate de ii și catrințe.)

Doamne, cred că aș putea scrie până mâine. Asta e țara în care trăiesc? Pardon, că pământul n-are nici o vină. De vină sunt oamenii. Și-așa suntem vai de capul nostru, tot ce mai lipsea era liber la furtul în serviciu, pentru că banii publici oricum nu sunt pentru … public.

Încerc din răsputeri să găsesc ceva în care să sper, să văd un viitor mai bun, dar nu pot acum.

Și mi-e teamă că o să ajungem mai rău decât în 89.

large (1)

Am scris în grabă și cu nervi, așa că mă repet și probabil mai am greșeli. Sper să-mi fie cu iertare.

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top