You are here: Home » Episoade » Regatul meu pentru un avocado. Nu e o cerere, e o realitate.
Regatul meu pentru un avocado. Nu e o cerere, e o realitate.

Regatul meu pentru un avocado. Nu e o cerere, e o realitate.

Se pare că am ratat o zi. Adică, ce zic eu ”se pare”? Este evident că ieri n-am prestat nimic pe blog, dar nu mă simt așa vinovată. A fost o zi cu puțini carbohidrați (spre deloc), așa că am fost iritată și enervată, iar totul a culminat cu o prelegere despre ”de ce nu se găsește avocado decent la prețuri decente”? Asta în drum spre sală, că acolo m-am calmat de tot.

Dar serios acum, de ce trebuie să cumpăr avocado ready-to-eat la preț dublu față de cel normal, care ori e tare ca piatra de spargi nuci cu el, ori e moale și ciomăgit și fleșcăit? Chiar e atât de greu să se transporte în condiții de bun simț? Și ce are ăla mai scump? Foiță de aur? Eu nu cred că e mare fâs, bio eco organic sau mai știu eu ce. Cred doar că unii și-au dat interesul, l-au cules la timp și l-au ambalat frumos și pentru asta eu trebuie să plătesc un preț astronomic. Știu că 13 lei două bucăți nu pare mult, dar când se adună (eu aș băga avocado cu lopata) și mai băgăm și alte chestii sănătoase gen fistic și pește bun etc, ajung să plătesc o avere pe mâncare sănătoasă.

Apropo de asta, de când m-am decis să fac niște schimbări mai dramatice (nu că aveam neapărat nevoie, eu eram chiar mândră de ce ajunsesem să mănânc), m-am apucat de citit etichete. Aproape nimic dulce sau cu aluat, cu câteva excepții extrem de rare și, desigur, scumpe, nu este fără nelipsitul ulei de palmier hidrogenat. Eu cred că uleiurile sunt excelente pentru sănătatea corpului, dar aici vorbesc de cel de in sau de susan ori nuci, etc, cât mai puțin rafinate. Nu margarina aia ordinară căreia i-au găsit alt nume, fiindcă probabil că lumea nu mai cumpăra toate mizeriile. Dacă vreți să faceți ceva pentru corpul vostru, ceva mic și ușor, nu mai cumpărați nimic cu ulei de palmier (sau vegetal, că e scris și așa) hidrogenat. Și, dacă vă țineți tare, și fără zahăr adăugat (zahărul din fructe merge, deși nici cu ăsta nu trebuie să exagerăm).

Și revin la avocado. Iată că sunt nevoită să iau din ăla ready to eat. Care se găsește la Mega și raaaaar de tot la Lidl. Mi se pare că a mânca sănătos în țara asta e un lux. Majoritatea oamenilor nu își permite să cumpere toate chestiile astea și să le consume în mod regulat. Nu mă plâng, că mie îmi e suficient pentru ce am nevoie, dar nici nu-mi convine să dau tot ce câștig pe mâncare. Păi de pe fashiondays cum mai fac shopping? Și când mă răsfăț cu niște produse MUFE?

Cine s-ar fi gândit că o să scriu eu așa ceva? Prima oară când am gustat guacamole am crezut că e cel mai dezgustător lucru de pe lumea asta, și acum aș mânca zilnic. La fel și cu broccoli. Și alte chestii. Gata, că mi se face foame. Pe curând!

foto: weheartit.com

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top