You are here: Home » Culinar » Dulceață de lămâi și portocale
Dulceață de lămâi și portocale

Dulceață de lămâi și portocale

Dacă tot am mai făcut o porție dublă, hai să împărtășesc și cu voi, poate vă faceți curaj. Vă spun din prima că e cam migăloasă treaba, deci dacă nu aveți prea multă răbdare, e posibil să nu iasă ce trebuie, fiindcă partea albă (mai ales la lămâi) dă un gust amar.

Dar să o luăm cu începutul. Aveam câteva lămâi pe care nu voiam să le arunc, așa că am decis să fac o dulceață, fiindcă mi se pare că e cea mai bună metodă de conservare a fructelor. Eu nu mă omor după așa ceva, în general, dar din când în când merge integrată într-un mic dejun delicios și semi-sănătos. De exemplu: trei-patru linguri de cereale (fulgi de hrișcă, ovăz, sau ceva uscat, fără zahăr), 8 linguri de lapte bătut, smântână, etc și o lingură generoasă de dulceață. Pregătesc amestecul seara, îl pun în frigider și dimineața am o masă asigurată.

Așadar! Ingrediente pentru o porție: 6 lămâi medii și două portocale (eventual și limete), trei-patru căni de zahăr (după cum vă place, mai dulce sau nu) și un litru de apă.

Fiind la a doua tură, am decis să fac mai mult, să dau un borcan și să-mi rămână și mie. Se pare că am mai avut cereri, așa că o să împart cantitatea cum pot mai bine. :

1

Se spală bine fructele. Se curăță partea colorată din coajă, fără a ajunge la cea albă. Se poate face asta cu un peeler de legume și fructe, cu o răzătoare sau cu un cuțit foarte ascuțit, special pentru asta. Ține de îndemânare și deasemenea de cum vreți să fie rezultatul final. Bucățelele de coajă sunt delicioase și puțin crocante, așa că eu am dat pe răzătoare doar vreo 3 lămâi din cele de mai sus, restul le-am făcut cu un peeler.

2

Și coaja trebuie să arate cam așa. Am mai scăpat câte o parte albă, dar nu prea mult, ca să nu îi dea gust amar. Plus că am și eu o limită a răbdării.

3

Apoi se prepară pulpa. Ei bine, aici e cel mai greu. Ideal ar fi să fie îndepărtată pielița complet, dar cum nimeni nu are timp și energie, asta ca să nu mai spun că mi-a sărit suc de lămâie în ochi de-am crezut că orbesc, mai există o metodă. Se curăță cu un cuțit partea albă, așa cum se ia coaja de pe măr. Apoi se ia lămâia și se taie bucăți, evitând partea centrală, ”cotorul”, care este tare și amar. Se scot și sâmburii, desigur. La portocală nu este necesar acest procedeu, puteți scoate pur și simplu pulpa din fiecare felie. Merge repede. La limetă, e aproape imposibil.

4

Când e gata, punem la fiert într-o oală cojile cu zahărul și apa (eventual niște bicarbonat de sodiu, eu am făcut și cu și fără și nu am observat diferența). Dacă puneți 4 căni de zahăr, o să iasă o dulceață mai dulce și mai groasă. Dacă puneți 3, e ceva mai fluidă și, evident, mai puțin dulce.

5

După ce fierb cojile vreo 10 minute, cât să se înmoaie, adăugăm și pulpa și de aici fierbem în neștire. Cam vreo 2 ore, dar depinde de mai mulți factori, așa că verificați cu o lingură de lemn – ideea e să fie mai gros amestecul. Apoi se lasă la răcit, înainte de a fi pus în borcan.

6

finalCam asta e. Nu arată prea bine în fotografii, deoarece e închisă la culoare (eu am folosit zahăr brun) și a trebuit să fac poză cu blitz ca să se vadă textura. Dar cred că vă puteți face o idee.

Aroma este foarte puternică și nu cred că poate fi mâncată pe pâine, cu unt. N-am încercat, dar mă îndoiesc de asta. Ori poate că nu mă omor eu după dulce, nu știu. Dar ce puteți face este să o serviți într-o farfuriuță de cristal, cu o linguriță de argint, alături de un pahar de apă rece.

A, mă scuzați, am uitat că suntem în 2017. Puteți să o mâncați cum vreți, e delicioasă și ”exotică” .

Pe curând!

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top