You are here: Home » Episoade » Sărbătorile au venit (și au plecat)
Sărbătorile au venit (și au plecat)

Sărbătorile au venit (și au plecat)

Am reușit să încerc o continuare! Da, în ultima zi din an…

După cum ziceam, de obicei ajungem noaptea târziu și cărăm ca măgarii toate bagajele, după care ne liniștim la un pahar de ceva. Pisicile se împrietenesc (sau nu) și se plimbă și fac pipi (pentru marcarea teritoriului, presupun) și apoi se ascund – unul sub pat, plângând, a mea după fotoliu, scuipând nervoasă. Bagajele ocupă cam 70% din spațiul liber din cameră, asta după ce se întinde patul și scoatem cele necesare pe care le înșirăm pe bibliotecă. Desfac și o parte din chestiile pe care le-am adus ca să le las acasă, fie că e vorba de donații pentru alții sau chestii cumpărate pentru părinți. Și așa am aglomerat și un balcon și dulapul din bucătărie, pe care trântim tigăi sau suporturi de tot felul sau tăvi, muștar ori condimente, etc. Halim ceva și facem planul pentru a doua zi, când de obicei se fac mâncăruri și se împodobește bradul și eventual se mai fac niște cumpărături ori vizite scurte.

Ne propunem să ne trezim la 8 sau 9 și desigur că niciodată nu facem asta. Când ne târâm ca niște zombie spre bucătărie, într-un final (adică spre 10 și ceva), miroase deja a borș sau friptură și trebuie să așteptăm cafeaua în aburi de merinde. Ne întindem și căscăm până când ori suntem dați afară, ori ne apucăm de treabă ca să nu fim nesimțiți de tot.

Verificăm, din nou, care e meniul, dacă a rămas același care a fost stabilit. După un răspuns ferm afirmativ deschidem frigiderul să scoatem untul, și aproape ne cad în brate castroane cu salate și hălci de mușchiuleț și slăninuță împotriva cărora am tot dus campanie, că avem destule. Într-un an am fost nevoiți să donăm fiindcă am strâns ca disperații toate felurile de carne pe care n-am dovedit să le mâncăm nici cu tot colebilul și trifermentul din lume. Cert e că vinul s-a terminat în ajun, înainte să începem oficial să-l bem, și am deranjat niște oameni de treabă ca să ne mai aducă. 🙂 Începem un mic scandal împotriva abuzurilor culinare dar n-avem câștig de cauză. Ca să înțelegeți, anul acesta primul lucru pe care l-am halit în dimineața ajunului a fost o porție de prăjituri, fiindcă erau prea multe și cum noi nu stăteam decât până pe 26, nu aveam cum să le terminăm în timp util, adică dacă ne abținem până când avem dezlegare la dezmăț.

Facem bradul repede, din mai multe motive: pentru că nu prea avem timp dar deasemenea fiindcă deja suntem amețiți de la aburii de fin viert și de mâncare și nu mai avem chef de chestii artistice. Iese bine, cred. Nu m-am uitat prea insistent la el niciodată, plus că oricum e cam aiurea fiindcă nu punem mai nimic pe ramurile de jos de teama pisicilor. Punem cadourile și promitem că le deschidem în dimineața lui 25 dar știm prea bine că după jumătate de oră de plimbat prin jurul pomului cedăm tentației și tragem de ambalaje cu unghiile și dinții și ne lăudăm cu ce-am primit.

Apoi mâncăm de parcă n-am mai văzut carne și maioneză de câțiva ani și stăm leșinați pe canapea, gândindu-ne cum ne planificam noi ca naivii să fim moderați, să mergem în mai multe vizite și să putem gusta câte ceva de peste tot. Haha, bună gluma!…

Vă las, că cică trebuie să mă machiez pentru revelion. La fel ca de fiecare dată, n-am nici un chef pentru că mă enervează așteptările asociate cu noaptea asta, niciodată nu mi-a plăcut în mod deosebit faptul că ”trebuie” să facem ceva de Anul Nou. Așa că pentru mine e doar o petrecere pensionărească anul ăsta, și nici că s-ar putea mai bine.

Rezoluțiile data viitoare sau prin martie, la cum mă știu eu… 😀

La mulți ani!

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top