You are here: Home » Episoade » Un nediagnosticat, scăpat de pe undeva
Un nediagnosticat, scăpat de pe undeva

Un nediagnosticat, scăpat de pe undeva

Hai să vă povestesc despre locatarul din apartamentul de lângă. 🙂

Este un bărbat la vreo 30 și ceva de ani, aproape 40,  locuiește singur. Înainte avea o concubină care refuza să răspundă la ușă fiindcă era trecut un singur chiriaș la întreținere. Desigur, toată lumea știa că sunt doi, și asta e mai puțin relevant în povestea actuală, dar este un indiciu cu privire la caracterul omului. Mai mult, acest individ este avocat, dar felul în care arată și se comportă ar sugera că n-are nici măcar cei 7 ani de-acasă, asta ca să nu mai vorbim de niște studii. În fine…

Într-o zi ca oricare alta, am observat că și-a uitat cheile în ușă, așa că (eu și Omul meu) am sunat ca să-l atenționăm. Am auzit-o pe duduie prin casă, dar n-am avut ”norocul” să o vedem, fiindcă era speriată de bombe de plata la întreținere sau ceva. Au stat acele chei în ușă vreo zi și jumătate, iar eu una, sătulă să încerc să îi ajut împotriva voinței lor, am sugerat să le scoatem (ca să nu le fure careva) și să le băgăm în cutia poștală. Și cam asta a fost.

A mai fost un episod în care și-a lăsat niște încălțări rablagite la intrarea în apartament timp de vreo câteva zile și apoi a umblat bocind că cineva le-a furat. Sincer, presupunem că femeia de serviciu le-a strâns, fiindcă e normal să uiți ceva la ușă câteva ore sau peste noapte, dar dacă le lași mai mult, dai de înțeles că vrei să scapi de ele. Așa cum eu mai scot noaptea sticle goale sau cutii de carton, ca să nu uit să le duc la gunoi a doua zi dimineața. Atunci ne-am prins că e zăpăcit și nu prea mintos. Dar stați, că mai urmează!

Un alt eveniment interesant a fost într-o dimineață când ne-am nimerit amândoi la lift. Era ora de vârf la care toți pleacă la muncă, așa că stăteam și așteptam lângă el. Avocatul (de fiecare când citiți acest cuvânt în articol, să știți că îl ”spun” ironic) era grăbit, desigur, așa că s-a apucat să bată în ușa de la lift cu mănunchiul de chei, ca să înceteze ”proștii” ceilalți să folosească ascensorul, că doar trebuie să coboare el, marele domn. Da… ca și când restul se foloseau de lift ca să facă plimbarea de dimineață sau ca să-și ia scrisorile din cutia poștală. Și bătea în disperare ca prostovanul și eu, când mi-am dat seama cu cine am de-a face și mai ales nedorind să împart un metru pătrat cu specimenul ăsta, am zis că voi coborî pe scări. L-am auzit câteva etaje bocănind ca animalul, nu s-a lăsat până când nu i-a venit rândul. Rar am văzut pe cineva așa … nici nu găsesc cuvinte să-l descriu.

După ceva vreme, femeia a dispărut din peisaj și tâmpițelul a locuit singur până în zilele noastre. Desigur, asta nu înseamnă că nu s-a distrat, fiindcă în câteva rânduri am fost nevoită să suport zgomotele partidelor lui sexuale de la 2 noaptea. Nu seara, nu ziua, nu dimineața, nici măcar pe la 11 pm. La 2 am!!! Presupun că are o canapea distrusă fiindcă inițial am bănuit că un psihopat s-a apucat de tăiat dulapuri cu drujba în creierii nopții. Mai apoi am auzit urletele … ei, și m-am prins că e o seară norocoasă pentru cineva, și teribil de ghinionistă pentru mine. N-am menționat aceste episoade (deși eram furioasă și nedormită) fiindcă e vorba de viața intimă a altcuiva deși, ca să fim sinceri, aproape că a făcut-o publică. Mă rog…

Din fericire pentru mine și din păcate pentru el, n-au mai fost ”zdrobiri” în dormitorul lui, așa că am putut dormi liniștită. El însă nu mai poate! Lunea trecută, când mergeam la sală, am văzut că și-a lăsat servieta la intrare. În mod normal l-am fi atenționat, dar știm că nu răspunde la ușă așa că am lăsat-o așa. Ca să ne-nțelegem, eu sunt un om corect, adică nu mă sfiesc să atenționez oameni cum că le iese ceva din buzunarul rucsacului sau că-și uită umbrela în metrou, deci nu vreau să aud comentarii cu privire la atitudinea mea. Când am venit de la sală, tot acolo. A doua zi dimineață, tot acolo. Apoi am pierdut șirul, fiindcă nu ne pasă.

Ei bine, vinerea trecută a bătut cineva la ușă. Da, el, într-o pereche de pantaloni de trening din ăia lucioși, cu pantofi și geacă de piele (din genul acelora care se poartă peste costum de către bărbații 50+, fără supărare), întrebând disperat dacă am luat o servietă. Am zis că am văzut-o, dar n-am pus mâna pe ea. În plus, chiar dacă a uitat-o peste noapte, eu mi-am imaginat că a văzut-o și recuperat-o a doua zi când a plecat la muncă. Aparent, nu. Fiind avocat, probabil că acolo se aflau niște acte destul de importante, și el era înnebunit să le recupereze. În acest sens, a lipit peste tot prin scară și în lift foi pe care scrie că a pierdut … și că oferă recompensă!!!!! și niște numere de telefon. O persoană binevoitoare i-a lăsat următorul bilețel: ”uită-te pe înregistrarea camerei video de la parter, să vezi cine a urcat cu liftul până la etajul tău.” Suna ca o posibilă pistă pentru a investiga deși, la drept vorbind, cineva poate să urce și pe scări sau poate să fie persoana care face curat care începe de la parter sau poate fi absolut oricine…. În fine, era o idee și atât. Avocatul vieții, încântat că cineva îl bagă în seamă, răspunde: ”vă mulțumesc, m-am uitat și cred că am înțeles ce s-a întâmplat. ați putea să mă sunați să vorbim mai în detaliu?”. Ce rahat să discute? De parcă celălalt om știa ceva! Era doar o idee, ce-ar fi de analizat împreună?! Eu mi-am spus atunci că e unul din cei mai mari proști și mi-am propus să nu mai am nici o treabă cu el.

Dar nu, povestea nu se oprește aici, pentru că boulanul pământului s-a dus la poliție și acum întreg etajul a primit citație și trebuie să se prezinte la secție pentru declarație sau reconstituiri sau ce se mai face acum. Adică a incomodat mai multe familii pentru că este prost și uituc și pentru că nu e în stare să-și ia în casă mapa nenorocită. Da, acum trebuie să ne deranjăm pentru că trogloditul ăsta nu poate să-și folosească materia cenușie. Cum mama naibii e ăsta avocat? Cine știe în ce rahat a intrat dacă face atâta tam-tam pentru niște hârtii? Dacă erau așa importante, de ce nu le-a păzit? De ce le-a lăsat la usă cu zilele? Nu-și merită soarta?

***

Discuții pe casa scării între vecini, nemulțumiți că trebuie să aibă de-a face cu povestea asta:

– De ce rupi citația?

Copilul: Păi ce treabă am eu?

– Păi e pentru mama ta!

Copilul: Păi și ce, doar n-a furat mama servieta!

Se pare, totuși, că poate scăpăm. S-a dus Omul meu la ușă la bolocan și i-a spus că e de rahat faza cu citația și avocatul s-a scuzat cum că a dedus de pe cameră că omul de serviciu care a coborât cu un sac a sustras mapa și poliția a reacționat surprinzător cu citația dar nu asta a fost intenția lui dar n-ar fi rău să dăm declarație pentru că omul de serviciu zice că n-a luat-o. Hahahahahaha. Avem de-a face cu unul din cei mai proști oameni.

P.S. : Singurul motiv pentru care nu e *cel mai prost* este lista pe care o întocmesc, și din care vă spun doar ceva banal: neevoluații care aruncă sacii de gunoi de la geam. Urmează altele și mai și! Dar acest avocat își merită locul în top, să nu-l lăsăm deoparte doar fiindcă inepțiile lui nu-s din aceeași categorie cu mizeriile altora.

foto: weheartit.com, se știe!

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

One comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top