You are here: Home » Episoade » Tragedia zilei: nu am voie să mă spăl.
Tragedia zilei: nu am voie să mă spăl.

Tragedia zilei: nu am voie să mă spăl.

M-am dus azi la clinică și m-am operat, într-un final, de chistul sebaceu care mi-a stat pe creier (de fapt, la axilă) de câteva luni. Dacă vă întrebați de ce am amânat atât, n-am să răspund. 😀 Intervenția a durat vreun sfert de oră, fără dureri și chinuială, și la final cu un mic ”peeling” atunci când s-a îndepărtat câmpul steril, hăhă. Cât încă eram tolănită pe masă, doctorița mi-a spus să revin mâine la schimbat pansamentul și între timp să nu mă spăl. Plus încă vreo două zile.

Pooooooooooooftim?!?!?! Eram șocată. Eu deja îmi făcusem planul să merg la sală și apoi să trag o baie strașnică, doar am fost la clinica de dermato unde alții vin cu râie (caz real, personalitate TV văzută de mine și da, am fost nesimțită și am tras cu urechea). În fine. Bineînțeles că am făcut ochii mari de pisică și m-am uitat insistent până când mi-a zis că fie, mâine după ce vede cum stă treaba, poate că mă lasă să mă săpunesc. I-am spus că nu pot să nu mă spăl, și m-a sfătuit să încerc precum pisicile. 😀 Desigur că eu voi face un duș diseară, că bolile psihice (germophobia și paranoia) sunt mai puternice decât recomandările. Voi avea grijă să nu ud pansamentul și voi cere ajutorul Omului (mai ales pentru păr). Dar de nespălat nici să n-aud. Însă pică sala…

Apoi am făcut pozele de după Fraxel (despre care am mai zis aici) și am descoperit cu stupoare că arăt foarte diferit de acum 2 ani și ceva. Practic, odată cu mandibula mutată în față s-au sculptat și pomeții. Bineînțeles că doctorița m-a întrebat dacă am slăbit, am zis că nu, nu m-a crezut, m-am jurat pe roșu și într-un final a acceptat că e de la aparat. Vine asistenta și se minunează de cum arăt, mă întreabă dacă am slăbit, am zis că nu, nu m-a crezut, m-am jurat pe roșu și m-a susținut și doctorița și am dovedit-o și pe aceasta. Chiar sunt alt om – operație estetică neinvazivă. 😀

Cam atât pe ziua de azi, că-s supărată și obosită, mă dor dinții și mi se pare că am nevoie de o tură la munte weekendul ăsta, înainte să mă urc pe pereți. Asta dacă nu cumva vremea va decide că o stau în casă și-o să trag un maraton de Misiune Imposibilă sau 007.

Plus brioșe, că a venit toamna!!! Vai, ce bine, cât îmi plac zilele cu 20 de grade și soare!

foto: weheartit.com, as usual.

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top