You are here: Home » Perspectivă » Gânduri aleatorii
Gânduri aleatorii

Gânduri aleatorii

Postarea de azi n-are nici un fir logic, e doar o adunătură de chestii care mi-au trecut prin cap. 🙂

  • Într-un interviu, o mare celebritate (probabil Gwyneth Paltrow, nu știu și nici n-am chef să caut) zice că nu e de acord cu epilarea definitivă, că e un proces … prea permanent. Aici am două probleme. Prima e simplă: procesul nu e chiar permanent, epilarea de acest gen necesită întreținere, altfel părul reușește să crească iar, într-o oarecare măsură. A doua e de altă natură: când în viața asta s-a confruntat vreo femeie cu situația următoare: ”ah, la naiba, aș fi avut nevoie de ceva pilozitate inghinală, dar na că n-am de unde!”. Zic și io.
  • Suntem o nație de sămânțomani. Nu doar că am văzut oameni pe munte care urcau în timp ce scuipau coji pe jos, dar am asistat și la câteva situații mai … urbane. Prima: mâncam o înghețată și era să o asezoneze domnul din față cu ceva rămășițe de la floarea soarelui, pe care le arunca nonșalant peste umăr. Mai recent, o duduie stătea supărată în fața mall-ului și gagic-su încerca să o convingă să intre: ”hai, Cătălina, lasă că mai mănânci semințe după ce ieșim!”. Aia, nimic! Îi dădea înainte, iar individul a lăsat-o acolo să-și termine porția.
  • Am oprit la un salon pentru o epilare. Individul de la recepție a zis că durează 10 minute, eu am zis că aștept. Eram cu Omul meu, care a găsit ocazia perfectă să-și facă barba. Între timp, de la cosmetică nu primeam nici un semn, așa că m-am enervat și am fiert în suc propriu până când, după jumătate de oră, ajungeam și eu la rând. Am refuzat, invocând un motiv vag, și am plecat cu tot cu jumătatea mea proaspăt aranjată. Acuma, asta nu-i așa o tragedie, că în jurul blocului meu, pe o rază de 100 de metri, sunt *zeci* de saloane. Ceea ce nu înțeleg este de ce nimeni nu e sincer. N-aș fi așteptat jumătate de oră dacă mi-ar fi zis, recunosc, dar așa cu siguranță nu mai apelez la ei niciodată. După cum am zis, sunt *zeci* de saloane pe lângă mine, așa că serviciile prestate sunt importante pentru câștigarea clientelei. Pe mine m-au pierdut definitiv.
  • Mă enervează la culme când aud ”alții au probleme reale”. Ca și când ale mele ar fi imaginare….
  • Văd că sunt foarte la modă niște pantofi sport cu un N mare pe ei. New Balance, cred. Nu știu și iar n-am chef să caut. Dar i-am văzut în vitrine și costă cel puțin 350 de lei. Un alt fel de Converși, după cum se vede treaba, că și ”sărăciile” alea erau pe toate drumurile și ridicate în slăvi când eu abia le suport în picioare. Culmea, am și două perechi, deci câteva sute de lei aruncați pe apa Sâmbetei. Am fost proastă-n serie la faza asta.
  • Într-o zi, când eram cam supărată că sprâncenele mele sunt relativ invizibile, am reflectat mai adânc asupra pilozității și mi-am zis ”mai bine îmi desenez sprâncenele decât să-mi rad mustața”.
  • Am o mare problemă cu oamenii care lucrează orice înafară de picioare la squat rack. Nu știu cum se zice în română, nu vă luați de mine. Pentru piept, biceps și triceps sunt restul aparatelor și băncuțelor din sală. Eu și Omul meu suntem singurii oameni obișnuiți (adică înafară de ăia care participă la concursuri) care fac în mod constant genu și îndreptări. Și n-avem loc de vanitoșii care bagă biceps cu bara lungă (cu greutăți de 2,5 kg în capăt, what the fuck?!) și alții care se folosesc de cadru pentru triceps (you dip?).
  • Pe sticla de șampon Wella Professional există instrucțiuni de folosire, dimpreună cu mențiunea că acest șampon este pentru uz profesional. Nu i se pare nimănui nimic în neregulă cu asta? Chiar și hair-stiliștii au nevoie de indicații?

foto: weheartit.com

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

2 comments

  1. In sfarsit, scurt si la obiect 😛 (ti-ar trebui emoticons). Imi place! Ma regasesc in vreo doua, evident in cea cu epilatul (glumesc), nici mie nu imi place sa mi se minta in fata “nevinovat”… urasc “…2 secunde te rog!”. De fiecare data numar…Apropo, cred ca e Cameron Diaz (nu ma intreba de unde si de ce imi aduc aminte)…

    • Inteleg ideea de “o clipa, va rog!”, e mai mult un tic verbal. Dar .. cand deja se uita pe programari, se duce si intreaba si vine inapoi cu o minciuna gogonata si rahat turcesc, e prea mult! 🙂 Nici n-aveam de gand sa te intreb de unde stii ca e Cameron Diaz. Oricum nu conteaza despre cine e vorba, ideea ramane aceeasi. Nu cred ca exista vreo situatie in viata asta cand un smoc de par (mai jos de gat) are vreun aport pozitiv.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top