You are here: Home » Episoade » Iubitorii de animale
Iubitorii de animale

Iubitorii de animale

Săptămâna trecută, într-o zi ca oricare alta, vine Omul meu acasă supărat și amărât, disperat că nu știe cum să procedeze cu niște pisicuțe blocate sub/în scutul unei mașini din fața blocului. Nu eram prea sigură ce vrea de la mine, dar am cedat. Bine, hai, cobor… Eram în dubii inițial pentru că știam că dacă-s mici o să-mi fie milă și deja mă vedeam cu patru pui de mâță în casă… Sub ștergătoarele mașinii era un bilet scris de Doamna cu Pisici, care ruga posesorul să nu plece la drum înainte să scoatem mititeii de-acolo. Eu și Omul ne-am tot perindat prin jurul mașinii, ba chiar am încercat să tragem un pui afară, dar era cam fragil și deci prea periculos de dus la bun sfârșit. Duduia de la parter a ieșit la geam să ne spună că mama lor i-a băgat acolo, a văzut ea cum i-a cărat în gură. La un moment dat, cum eram noi în genunchi, se apropie o tipă care ia biletul și ne întreabă ce facem. Era mașina prietenului ei și imediat s-a implicat în aventura asta. A adus cheia și a sunat-o pe Doamna cu Pisici, am deschis capota și…

13535889_1228652983825748_127883789_n

I-am scos încetișor, aveau doar câteva grame și abia mișcau. Trei pisoiași leșinați, murdari, nevăzători și nedumeriți. I-am strâns la marginea drumului și i-am păzit până au venit ”întăriri”.

13522406_1228652957159084_1009582922_n

Ajunge și Doamna cu Pisici și se bucură că suntem iubitori de animale, ne mulțumește pentru efort și implicare, dar … zice că erau 4. Aparent, ultimul dintre ei (tărcat) era mai încolo, ascuns și tăcut, și mai că am fi jurat că i s-a părut dacă n-aș fi fost eu 100% sigură că i-am văzut piciorul cu dungi. 😛 L-am împins cu un băț până când am reușit să punem mâna pe el și cam asta a fost.

Toți au fost adunați într-o cutie de carton (pe care ulterior am transformat-o într-un culcuș în care sălășluiesc și acum) , spălați cu șervețele și apă și hrăniți cu lapte praf de pisică. Dap, există așa ceva. 😀 Eu m-am lipit de ăsta cafeniu (și el de mine), pe care eram la un pas de a-l lua acasă dacă era mai întremat. Așa, am renunțat, nu doar fiindcă trebuie hrănit cu biberonul, dar și pentru că nu știe să-și facă nevoile. Iar dedicarea mea merge cam până aici, haha.

13521690_1228652950492418_430271070_n

La toată aventura asta au participat câțiva oameni care s-au oprit lângă noi, în drum spre casă. Eram toți acolo, fiecare cu sarcina specifică (hrănire, curățare, amenajare cutie, etc) . Pe măsură ce s-a rezolvat situația, au plecat rând pe rând. Și când am rămas doar eu cu mâța ciocolatie, o gagică și tigruțul ei, Omul meu și Doamna cu Pisici, numai bine iese la plimbare mini-pug-ul iubitor de feline. Când ne-a văzut cu puișorii ăștia, să leșine de bucurie! A alergat spre noi, a început să lingă pisicuțele și să se gudure. Am aflat că îndrăgește tare mult pisicile, are acasă o ”prietenă” de care nu se desparte niciodată. Iar când aceasta a fugit pe niște schele, vreo două săptămâni nici n-a vrut să mănânce sau să se joace, până când amica lui nu s-a întors.

13508868_10206116105011280_3102822630637076961_n

Am mai trecut de atunci pe la căsuța pisicuțelor, și de fiecare dată era mama lor acolo. M-a scuipat, semn că n-avea chef de musafiri, așa că nu m-am mai jucat cu ei. Dar la un moment dat am pus iar mâna pe ciocolatiul meu, și am descoperit că era ceva mai grăsuț, mult mai curat și cu ochii mari și albaștri. Din păcate n-am apucat să-i fac poză, dar poate revin cu detalii după ce se mai relaxează și mă-sa, după ce n-o să mai fie așa speriată și atașată. Între timp, mă bucur că am participat la operațiunea de salvare, a fost o aventură care mi-a umplut inima de bucurie. Ceea ce vă doresc și dumneavoastră. 🙂

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top