You are here: Home » Episoade » 10 săptămâni de sală
10 săptămâni de sală

10 săptămâni de sală

Ce-am învățat eu în peste patruj’ de ședințe?

1. Mă pot motiva.

Asta înseamnă nu doar că ridic greutăți care înainte mi se păreau imposibile, ci și că mă pot ține de un plan. M-am dus la sală și în zilele în care mă durea capul, și când n-aveam chef, și când îmi era greu din motive feminine, și nedormită/nemâncată, etc (am făcut greșelile astea pentru că am crezut că nu contează, dar mă bucur că le-am experimentat de la început, să știu să nu mai procedez la fel) și odată ajunsă acolo m-am pus pe treabă. Atmosfera îmi priește și mă simt motivată să trag tare – atât cât pot, mai ales că în oglinzile de-acolo parcă arăt mai bine. 😀

womens-fitness-motivation-quotes

2. Mă văd altfel

Dacă înainte credeam că e mișto să fiu slabă-băț și să leșin de foame în vreme ce am burta lipită de spate (ceea ce n-am reușit, desigur), acum mi se par alte lucruri mai importante. Nu dimensiunea coapselor, ci ”calitatea” lor: mușchi sau grăsime? Nu forma corpului, ci ceea ce pot să fac cu el. Nu greutatea, ci tonusul. Și nu o să mă fac ”cât un bărbat”, că nici bărbații care merg la sală nu se fac ”cât un bărbat”. Femeile n-au suficient testosteron cât să arate masculin. Common misconception. *facepalm*

sexy-woman-working-out-motivational-pictures

3. Mâncarea e altfel

După cum am mai zis, privesc tot ceea ce îngurgitez ca și când ar fi combustibil. Încerc să reduc carbohidrații, deși îi cam iubesc. Carne pentru că trebuie, după ani de zile în care am mâncat extrem de rar. Dulciuri (bune) doar când o să le ”ard”. Și toate astea în cantitățile pe care mi le cere corpul meu, nu cât cică să slăbesc. Pentru că nu mai vreau să slăbesc, ci să îi ofer organismului meu resurse pentru recuperare. Din păcate, cel mai greu mi se pare să renunț la bere, mai ales că atunci când venim de la sală trecem pe lângă o terasă proaspăt deschisă, și știm cu toții că nimic nu e mai răcoritor decât o halbă rece, spumoasă.

4_060315042940

4. Mă simt altfel

Stau mai dreaptă. Simt că am un sprijin. Hainele se așează mai bine și nu mă mai stresez când mi se văd burta sau spatele, nu-mi mai bag cu sârg tricourile în jeanși. Și nu e pentru că arăt perfect, că mai am de muncă ohohoo (mai ales la one-pack), ci pentru că nu-mi mai pasă atât de mult de asta, ci de cât de puternică și sănătoasă sunt. Și de cât de confortabil mă simt.

aa3ba86e0c39dd99c07a9679c6994904

5. Sunt bună la asta. Mai bună decât credeam, adică.

La început am zis că dacă nu se vede ceva imediat, nu cred că o să fiu motivată. Dar am fost!!! După cum ziceam, m-am dus și am tras chiar și când eram epuizată, deshidratată (voi să nu faceți ca mine!), etc. Dar din ziua în care am făcut o serie de îndreptări cu 40 kg și genuflexiuni cu 50 kg (eu având 51 de kg), mi-am dat seama că-s tare. Adică na, 50 nu-i așa mult, dar e greutatea corpului meu. Din păcate, de acum progresele sunt mai lente, dar ce realizare!!! Pot să car chestii mult mai grele, și asta e o senzație care-mi place la nebunie!

P.S. : E posibil să mai scriu despre asta, că e o activitate care-mi ocupă destul de mult din timpul liber… Deci ar fi bine să vă obișnuiți, haha! Pe curând, puny humans!!! 😀

Și o poză cu progresul, că asta vrea toată lumea. Menționez că nu mă pricep la posing ori la selfie-uri, dar cred că e suficient cât să vă faceți o idee despre ce s-a întâmplat pe sub tricoul meu.

BeFunky Collage abbs

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

2 comments

  1. felicitari. diferenta este evidenta. keep on going!!!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top