You are here: Home » Episoade » Ciorăpel și Doamna cu Pisici
Ciorăpel  și Doamna cu Pisici

Ciorăpel și Doamna cu Pisici

La noi la bloc sunt pisici comunitare. Câini nu mai sunt, nu știu de ce, de la o vreme. Dar avem feline una și una. Dintre toate, cea mai productivă și legată de glie s-a dovedit una alb cu negru, frumoasă dar timidă. Anul acesta a scos două serii de pui: în prima tranșă sunt doi cu un colorit identic ei, și în a doua au fost un tigruț și un portocaliu. Aceștia din urmă mi s-au lipit de suflet, asta după ce i-am dezlipit de mașină. 😛

Portocaliului îi zic Garfield, dar e cam timid și retras, plus gelos, așa că nu prea am interacționat cu el. Pe tigruț l-am numit Ciorăpel , iar eu una m-am îndrăgostit iremediabil de el. În general nu abordez animale de pe stradă, mă tem să nu iau purici pe care să-i împart cu Muf sau vreo boală de care să nu mai scăpăm. Dar Ciorăpel (denumit așa fiindcă atunci când doarme e ca o șosetă) este atât de disperat de afecțiune și așa de prietenos cu oamenii, încât n-am cum să stau deoparte. Toată vara, ăștia doi s-au adăpostit numai pe și sub mașina lui Alfa, astfel încât nu putea omul să plece la drum fără să se uite pe după roți și fără să alunge pisoii cu o creangă. Iar dacă nu erau acolo, stăteau într-un copac amândoi, la soare. De fiecare dată când îi zăream îi chemam și mă jucam cu ei. Iar dacă Ciorăpel dormea, îmi băteam joc de el punându-l în tot felul de poziții (cu ”mâinile” sub cap, îmbrățisând o castană, etc), fiindcă era atât de leneș și somnoros, încât nu prea îi păsa ce face nebuna de mine. După cum se vede mai jos.

20150920_152119ț

Un alt motiv pentru care aceste animăluțe stau pe-aici și-o duc bine e Doamna cu Pisicile. Nu știu cum o cheamă, e  vecină cu noi, are vreo 50-60 de ani și e puțin neobișnuită. Pare a fi profesoară, iar într-o zi am auzit-o vorbind la telefon într-o franceză fără cusur. Judecând după îmbrăcămintea cochetă dar ciudățică, o poți plasa oricând între 1990 și zilele noastre. E lungă, slabă și … zăludă, dacă-mi permiteți exagerarea. Adoră pisicile, dar n-are cum să le ia pe toate acasă, așa că se îngrijește de cele mai puțn norocoase care s-au aciuat pe lângă blocul nostru: le spală din când în când, le dă de mâncare (chiar și pliculeț), uneori le tunde și le duce regulat la veterinar, pentru deparazitare, vaccinare și , după posibilități, pentru sterilizare.

Zilele astea, de când cu frigul, Ciorăpel a dispărut. Mi-am făcut griji, pentru că m-am temut pentru viața lui și deasemenea m-am simțit vinovată: am vrut să-l iau de mai multe ori acasă, dar mi-a fost frică de reacția lui Mufi, să nu-mi fie prea greu cu două patrupede într-un apartament cu o singură cameră și 7 cactuși, etc. Am aflat că Doamna cu Pisici l-a luat în casă, l-a spălat și în curând îl duce la sterilizat, pentru că urmează să fie adoptat. Pardon, adoptată. Am mai aflat și că e fetiță, deși când am cercetat modest zona inghinală am concluzionat c-ar fi de sex masculin. În fine… Cam asta e povestea mea de azi. Nu știu ce s-a ales de ceilalți, dar sper să le fie bine.

P.S. : Nu-i spuneți lui Alfa, dar încă mă mai gândesc s-o adopt pe Șosețica. 🙂

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

One comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top