You are here: Home » Perspectivă » Simț de răspundere: ioc.
Simț de răspundere: ioc.

Simț de răspundere: ioc.

Poate-am mai scris despre asta, dar în România oamenii care lucrează în comerț se comportă ca și când nu ei depind de tine, cumpărătorul, ci tu de ei. În zilele noastre, în care sunt magazine cu de toate peste tot, și mai ales în mediul virtual (adică fără interacțiune cu indispuși), e cam riscant, zic io, să-ți tratezi clientul cu sictir.

Ieri m-am dus să-mi iau niște ghete. Nu că n-aveam cu ce mă-ncălța, dar eram chitită să mă înnoiesc. Am nimerit la Leather Point in Mega Mall (am fost întâi la Unirii, dar fiind duminică nu aveam timp să merg peste tot, așa că … ), singurul loc unde prețurile erau oarecum decente. Păcat de vânzătoare, sau, pardon, operator vânzări sau merchandiser sau whatever, care avea o privire altoită cu dezgust și o atitudine bătută-n scârbă și vopsită cu silă. Chiar doream să-mi iau o pereche de încălțări de la ei, dar când a dat ochii peste cap, am renunțat să probez și am plecat. Păcat că-s bine crescută și am zis ”mulțumesc!”, nu merita.

Și astfel mi-am adus aminte de un chelner horror din concediul de anul ăsta: ne-a lăsat să așteptăm o veșnicie până a venit cu meniul (l-am fi luat singuri dacă-l găseam), a adus mâncarea târziu și un set de tacâmuri murdare (pe care, când am cerut să le schimbe, a zis ”de ce? sunt murdare?” și eu aș fi răspuns de … să mă treci Carpații, dar chiar era singurul, singurul loc în care se putea mânca pe-acolo), iar când am cerut nota a stat lângă masă așteptând deși Omul vorbea la telefon. I-a făcut semn să se care și cât a fost plecat, eu am insistat să plătim la ban. Adică 68,50 ron (ca să dau un exemplu). Omul n-a vrut, dar m-am ținut tare să-i dăm o lecție păduchelui.

Cel mai tare mă enervează în țara asta că prea puțini își fac treaba cu simț de răspundere. Frate, dacă ești măturător de stradă, apăi lasă lună în urma ta! Dacă ești vânzător de ciocolată, fă oamenii să saliveze și convinge-i să renunțe la dietă pentru o zi! Mă rog, nu diabeticii, dar se-nțelege ce vreau să zic. Prea mulți își bat joc de cei din banii cărora își întrețin afacerea. Prea mulți consideră că-ți fac un favor, de parcă ovina aia indispusă îmi dădea ghetele gratis din dreassingul ei, și nu le plăteam cu vârf și îndesat (inclusiv salariul). Eh, nu-i bai, că am cu ce mă să umblu și 5 ani de-acum înainte, și-ncaltea nici n-am mai aruncat cu banii aiurea.

foto> weheartit.com

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top