You are here: Home » Episoade » Gagiul nostru, Johnnie
Gagiul nostru, Johnnie

Gagiul nostru, Johnnie

Alaltăseară, dupăce mi-a curs sânge din nas (în urma unor abuzuri de șervețele și pufpufuri) ne-am dus la farmacie, după care iar la crâșmă (do you see a pattern? 😛 ).

La terasă era o singură masă liberă, aproape de intrare, așa că ne-am așezat cu fața la poartă, să putem bârfi oamenii care trec pe stradă. Nu, glumesc, nu de asta, ci pentru că eu sunt paranoică și nu stau cu spatele la intrarea într-o încăpere. Dacă se poate. La o masă alăturată stătea o tipă, singură. Părea obișnuită: nemachiată, avea o pereche de blugi scurți, un tricou lejer, o pereche de sandale tanga și părul prins într-un ponytail lejer. Dar o dădeau de gol unghiile false, lungi, ascuțite și albe. Câh! Se uita ca o căpcăună ba la smartfon, ba în jur, inclusiv la niște fetițe care făceau roata într-un soi de competiție olimpică în timp ce părinții și familia lor stăteau la masă pe undeva prin spate. La un moment dat, cheamă chelnerul și comandă un pește ”bine prăjit, aproape ars”. Her words, not mine! După ce mai fumează țigară de la țigară și se ceartă la telefon cu cineva (conversație din care am auzit doar ”nu mai veni!”), îi vine comanda și se apucă de sfârtecat pește cu mâinile unghiile. Noi eram parțial antrenați într-o conversație despre Statele Unite și UE. Zic parțial pentru că eu chiar eram curioasă ce-i cu ea și trăgeam cu urechea. 😀

La un moment dat apare el. Ciocoflenderul. Care, estimează Alfa, venea de la păcănele. La vreun metru optzeci, cu față de sculer matrițer care tocmai ce s-a părlit la soare, cu un tricou polo (stilul, nu firma) cu gulerul ridicat, jeanși tratați, până la genunchi, și adidași din Dragon. Aparent el era personajul negativ din poveste, fiindcă s-a așezat la masă lângă ea, a pupat-o dar a fost respins, moment în care a scos telefonul. Îi zic ”telefon” pentru că asta era. Nu smartfon. Nuuuu, era ceva ieftin, sau, mai bine zis, modelul ăla care se dă gratis când cumperi aspirator sau ceva. Nu sunt snoabă, dar are relevanță acest detaliu în toată povestea.

După ce gagica l-a respins, s-a așezat vis-a-vis de ea și a început să se uite în telefon. La contacte sau la oră, că altceva n-avea pe el. Își aprinde și el o țigară, mai sună un amic, se uită la ea care tocmai ce termina de halit, etc. Noi deja am cerut nota, așa că am mai prins o singură fază, pe care v-o povestesc fix cum s-a întâmplat!

Vine chelnerul la masa lor, să-i ia și ciocoflenderului comanda, într-un final.

– Doriți ceva?

Gagiul se uită în sus de sub sprâncene, și zice cu o voce asezonată cu aroganță:

– Ai un Johnnie?

Chelnerul e pus în dificultate, că atâta familiaritate cu domnu Walker probabil că n-a mai auzit în viața lui. Bombalăul a spus-o de parcă toată viața lui numai asta a băut, și a comandat așa cum comandăm noi apă plată: fără meniu, fără preț.

Tipa, care stătea cu picioarele pe bancă, sprijinită de o margine, zice într-o doară:

– Oooo. Ne apucăm de băutură? Nu-i mai adu nimic, și-așa e prost, ce să mai bea?

Nu știu ce-a urmat, dar chelnerul a plecat încurcat și presupunem că n-a adus nici un alcool, că probabil șmecherașul n-avea bani la el, și nici nu putea lăsa telefonul gaj pentru 50 de Johnnie.

 foto: weheartit.com

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top