You are here: Home » Episoade » De ce m-am lăsat de Ikea
De ce m-am lăsat de Ikea

De ce m-am lăsat de Ikea

Foto: ikea.ro

Când m-am mutat în București, unul din primele gânduri a fost că pot să mă duc la Ikea – universul minunat din care aveam senzația că am nevoie de toate obiectele, de la lumânări la canapele. După ce m-am porcăit, motivată parțial de nevoia de-a face apartamentul mai primitor și cald, am realizat că toată experiența e cam așa (în capul meu, desigur):

Mă duc să cumpăr tăvițe de brioșe. Atât. Am decorațiuni de m-am plictisit să șterg praful de pe ele, mobilă nu-mi trebuie, iar alte chestii nici nu-mi vin în cap, deci sigur nu-mi folosesc.

Ajung acolo. Mai precis, la intrare, unde sunt deja expuse cele mai recente idei.

Ia uite ce chestii noi au! Scăunelul ăsta pentru copii e așa drăgut. A, stai, n-am copii, și parcă-i cam mic pentru mine. Poate că ar fi ok în baie, dacă am nevoie să iau ceva de sus. Nu, lasă, pentru asta găsesc vreun taburet pe-aici. Nu, stai, că am zis că iau doar tăvițe.

Ajung la scările rulante, care mă duc direct la etaj, nu pot să scap de ispită. Și aici avem 2 variante:

  • Am suficient timp, deci : showroom! O să admir ”apartamentele” făcute de ei. Ia uite câte au înghesuit în 5 mp. Și vaza aia ce bine vine pe birou. A, eu n-am  birou. Dar … poate găsesc unul ieftin. Și dulapul ce inteligent e compartimentat, atâtea chestii aș putea să pun în el. A, stai, că văd 4 cămăși pe umerașe și e pe jumătate plin. Dar cred că dacă reorganizez totul aș putea să le stivuiesc în alt dressing… Nu, gata, n-am nevoie de mobilă, asta-i culmea, vin pentru tăvițe și plec cu set complet de dormitor. Și băile, uite ce drăguțe sunt, când o să fiu la casa mea, promit că așa decorez! Numai de-aici îmi cumpăr. Ce frumos ar fi să am chiar livingul ăsta, Doamne, nu m-aș mai ridica în veci de pe canapea, și mi-aș lua 5 măsuțe de cafea, doar fiindcă nu pot alege, sunt toate așa mișto! Ia să notez eu toate chestiile faine, și la urmă le mai triez, în funcție de buget. Aaa, uite ce drăguță e familia aia, și pun pariu că n-au copii, fiindcă își achiziționează lucrușoare crem. Ăia doi chiar se ceartă de la un scaun? Ah, m-am întâlnit în baie cu un alt client. Awkward! Să mergem mai departe.

  • Mă grăbesc, deci sar peste showroom, dar dacă nu e aglomerat, iau ceva de mâncare la restaurant. Nu chifteluțe, că nu mă omor după ele, dar măcar ceva gustărică și un desert. Nu-i bun dulce după masă, dar uite ce bine arată! Și chifteluțele parcă-s apetisante, dar nu, am mai încercat de 3 ori și parcă nu m-au dat pe spate. Mă rog.

Ajung la scările care duc jos. Acolo unde sunt toate chestiile de mai sus, dar puse pe categorii.

Începem structurat! În dreapta sunt reduceri. Candelabre și prosoape de bucătărie și jucării de pluș. N-am nevoie. Dar mă duc să mă uit, cine știe? Ia să vedem: pahare și căni, farfurii și castronele, o, Doamne, ce paradis e ăsta? Când o să am casă, îmi fac o bucătărie imensă doar ca să am spațiu pentru toate astea. Uite, bol de bambus. 50 de lei unul cât pentru bebeluși? Da, dar e bambus. Iar în ăla mare aș putea să fac orezul pentru sushi. Am făcut sushi de 2 ori până acum, deci nu e chiar necesar. Dar e așa frumos. Cam scump. Hai că mă mai gândesc. Nu-l iau, nu! Dar farfuriile sunt doar 5 lei? Fabricate în România! Pot să susțin economia locală. Dar am 2 seturi acasă. Dar sunt plictisitoare, astea au culori drăguțe. Sau … măcar o cană? Am  acasă, trebuie să mă potolesc.

Uuuu, tăvițele de brioșe. Un pachet are 6 bucăți, deci … 2 pachete? Trei! Să fim siguri. Și uite că sunt și pentru chec. Da, merge, dacă n-am chef să migălesc. Parcă aș face lasagna, da, musai să iau o tavă rectangulară uriașă. Dar chiar n-am loc pentru aia. Eh, lasă, că merg și pastele normale, și înghesui eu lasagna în tava aia de chec. Perfect.

Aș putea să mă opresc aici, mi-am îndeplinit scopul. Dar … nu. De fapt, uneori, iau scurtătura care duce direct la casele de marcat, alteori sar peste anumite secțiuni, dar să recunoaștem: asta se întâmplă destul de rar.

Mmmm, pernuțe și așternuturi. Ce-ar fi să-mi iau multe și să fac din canapea o oază de relaxare? Dar ar trebui spălate, strânse, trage Mufi de ele, parcă nu se potrivesc așa bine. Lasă, fac asta la următorul apartament în care stau. Așternuturi cu flori? Ce drăguț! Și-s doar 40 de lei. A, stai, că am o grămadă acasă, și oricum rulez doar jumătate din ele, că restul sunt mai enervante. Deci, nu, deși, la prețul ăsta, e păcat să nu profit. Mai vedem. Materiale!!! Parcă ar merge niște perdele noi, chiar aș putea să le confecționez aici. Neah, lasă , n-are rost să investesc bani în așa ceva. Sunt bune alea pe care le am.

Dintre toate, cea mai irezistibilă, my guilty pleasure, secțiunea de Baie!

Un suport nou de periuțe! Uite, acum are și în alte culori. Desigur, mai am 2 acasă, și anul ăsta am mai aruncat din ele, dar parcă se potrivește cu săpuniera. Aia a mea e cam veche, n-are decât câteva luni. Nu, nu! Cel mai important e butoiașul pentru săpun lichid, de care iarăși am tot cumpărat de simt c-aș putea să deschid propriul meu magazin (exagerez, dar sunt în mintea mea, deci e acceptabil). Prosopele, suport pentru diverse de agățat pe ușă, pe perete, pe corpul de mobilier, pe vasul de toaletă, etc. De toate am nevoie.

Cea mai puțin interesantă (dar totuși vizitată) secțiune: luminițe

Cred că aș putea să folosesc o veioză. Nu știu la ce, dar ar da bine. Nu știu când, că lumina blândă mă enervează (am o luminiță de veghe pe hol, dar e strict pentru siguranța personală), iar când e zi, ar fi stupid. Dar ce romantic, nu? Eh, lasă, că astea și-așa nu-s bune și merg cu becuri economice foarte slabe, deci ar fi ineficiente. Uite, există și cu personaje din desene animate. Gata, am zis! 

Și numai bine ce-mi revin, că dau de covoare. Și-am o pasiune nebună pentru ele, de zici că n-am văzut în viața mea. Asta după ce mama mea, o colecționară dealtfel, m-a scos din pepeni cu această obsesie a ei de-a aduna persane (nu pisici). Se pare că am mai moștenit ceva…

Covorul ăla pentru camera copiilor, ăla alb cu nasturi colorați, e al meu. Are numele meu pe el. O să-l cumpăr. Nu-i așa scump, dar aș fi în stare să mor de foame ca să-l am. E prea mișto. Am o pisică murphystă care nu vomită decât pe chestii scumpe, în miez de noapte. Și oricât de obsedată aș fi eu, lumea nu e la fel de maniacă în ce privește curățenia și grija față de obiecte. Nu, nu-i pentru acum, dar jur că o să-l am. Hai că-l mângâi puțin, să-mi îndulcesc agonia. Ahhh, ce pufos e! Nu mai am răbdare, îl vreau acum. Dar n-am unde să-l pun în casă și, în plus, e cam ca nuca-n perete. Pentru viitor. L-am notat mental.

Suntem aproape de final. Încă puțin!!!

Lumânări? Cu pisică și probleme cu memoria? Da, atunci am lăsat-o aprinsă pe balcon … dar nu s-a întâmplat nimic. Lumânarea, nu pisica. Pisica și-a ars mustățile. Și ce miros, uite, zici că-s căpșuni înăuntru! Nu pot să cred! 3 lei? Păi ar fi o prostie să le las aici. Suporturile astea sunt așa de … decadente, și-s doar câțiva lei. Uite la ăsta! 12 lei? Păi ăla de lângă e la jumătate de preț și aproape la fel de frumos. Gata, iau o lumânare cu pahar și valea. Și un suport mic, să fie pentru cele sub formă de pastile.

Gata, nu?

Plante? Daaa, am avut cactușii ăia care au dus-o excelent. Bambusul norocos e doar 5 lei. Sigur rezistă, că e norocos. Copăcel gata crescut? Și chiar ieftin! Nu, prea mare, trage Mufi de el. Lasă că iau ceva mai mic, să-l pot pune la înălțime.

Și gata. Ajungem la reducerile de lângă casă, dar acolo nu prea mă tentează nimic. Și apoi ocazional mai iau câte un tort de la mini-market și …

Hot dog la 1 leu. Ăla e otravă curată. Cine știe ce-i în el, n-are cum să coste atât când numai chiflele sunt 2-3 lei în supermarket. Da, mă, dar e așa bun. Și nu-i ca și cum iau zilnic, merge așa, o dată la 2-3 luni.

Nu mai venim niciodată.

 

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top