You are here: Home » Cărți » O mie nouă sute opt zeci și patru
O mie nouă sute opt zeci și patru

O mie nouă sute opt zeci și patru

M-am apucat de 1984 (George Orwell) acum câteva luni. Eu fiind o fraieră, uneori, țin cu tot dinadinsul să termin cărțile și filmele, oricât de mult mi-ar displăcea. Mă rog, aproape. Ideea este că întâi am tocat vreo 50 de pagini, după care am făcut o pauză de vreo lună. Apoi m-am ambiționat și-am ajuns până la un sfert de carte, și iar am tras o pauză, ceva mai lungă de data asta. După care am mai avut un zvâc heirupist și-am depășit cu puțin jumătatea. Dar nu mai pot. Iau ebook-ul și citesc o pagină, după care mă uit să văd ce altceva mai am (câteva biografii, niște lectură pentru amorțit creierul: Nicu Scânteie Nicholas Sparks și niște capodopere necontemporane 😀 ). Mai frunzăresc altceva și mă întorc la Big Brother, că e tare și că trebuie musai să o citesc, toată lumea a devorat-o și toți știu despre ce-i vorba, etc. Sau așa mi se pare.

Ideea este că asta e prima carte la care renunț. Nu. Mai. Pot. E seacă. Și mă seacă.

Am mai renunțat când eram la școală la ”Frații Jderi” și cred că n-am putut să parcurg ”Moromeții” reloaded 😛 . În rest, nu m-am dat bătută. Dar 1984 este cea mai enervantă. Da, mai sugătoare de energie decât Sadoveanu.

A, da, și ce-i mai grav e că nu mă îndur s-o șterg și să-mi văd de viață, o să mă simt mereu vinovată că n-am dus-o la capăt. Hai că bag un shot de tequila și-mi fac curaj (sper) s-o scot din ebook. Doamne-ajută!

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

7 comments

  1. Nici eu nu prea renunt, chiar daca nu imi place carte. Desi, in ultima vreme, ce m-a plictisit, a ramas tot in biblioteca. Fara sa mai recitesc.

  2. Nici eu nu am citit 1984, nici nu am incercat, insa chiar ieri ma gandeam ca as vrea sa citesc o carte al carui titlu reprezinta o data, si anume “22 noiembrie 1963” de dl Stephen King. Plus tot ieri, ca o coincidenta ma gandeam la Fratii Jderi, (cu ocazia aniversarii zilei de nastere a lui Mehmet 2, Cuceritorul), si desi tineam minte exact cum aratau volumele respective ale romanului dl Sadoveanu, (intr-o editie ff estetica atat ca dimensiune cat si coperta si calitate de foi), mi-am dat seama ca retinusem doar numele unuia din ei, Ionut, (cel mai mic probabil), insa habar nu aveam ce au facut. Dar stiu ca am citit cartea ! Plus mi-a placut ff mult cum arata forma ei ca altfel nu stiu daca m-as fi incumetat sa o citesc, si tin minte ca dupa ce am indraznit totusi sa incep sa o citesc chiar am fost placut surprins ca totusi chiar m-a captivat asa cam ca un serial turcesc din zilele noastre, sa vad ce se mai intampla in actiunea respectiva…desi din pacate nu retin exact ce s-a intamplat, insa cred ca a avut ceva suspans.

    Din Morometii retin criza de paludism (malarie) a eroului june principal. Zau, am citit-o de mai multe ori ca eu nu mai citisem pana atunci descrieri de oameni bolnavi asa de amanuntite si chiar tin minte ca am incercat sa aflu despre malarie din enciclopedie dupa aia, am aflat si de tantarul anofel, am vazut si poze cu plasmodium falciparum, mi s-a parut ceva destul de interesant.

    • P.S. Cred ca as putea spune ca datorita acelui fragment despre malarie din romanul dl Marin Preda eu personal m-am simtit ulterior mai putin intimidat de tuberculoza de care sufereau mai multe persoanje din romanul Muntele Vrajit de dl Thomas Mann, ca daca as fi fost intimidat poate nu as fi reusit sa apreciez asa de bine acel roman si personajele lui.

    • Nu-mi aduc aminte de nici o malarie… 😀

  3. si eu am lasat cateva carti, printre care Tropicul Cancerului al lui Miller, care cica ar fi una dintre cele mai bune carti ale anilor 30. Viata e prea scurta sa termini carti care te plictisesc

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top