You are here: Home » Perspectivă » Nu renunța la ea!
Nu renunța la ea!

Nu renunța la ea!

O știi dintotdeauna –  ai început s-o cunoști imediat ce-ai devenit conștient de tine însuți. O iubești, ți se pare firesc, și te-ai decis din fragedă tinerețe că vrei să porniți împreună pe drumul vieții. Însă odată ce-ați început să trăiți împreună, ai început să-i descoperi defecte: e frumoasă, dar îi lipsesc eleganța și stilul celor care au suficienți bani să-și întrețină moștenirea genetică. N-o duceți bine, financiar vorbind, și fiecare sfârșit de salariu pare chinuitor de lung. E capricioasă, nu știi niciodată cum o să vă fie ziua încă de dimineață. Cere mereu, mai mult decât poți oferi, dar te zbați, fiindcă vrei să vă fie bine împreună, tragi din greu și speri mereu că asta e doar o perioadă care va trece. Dintr-o criză în alta, dintr-o ceartă într-alta, după un timp, nici nu mai știi dacă o iubești. Încerci să-ți aduci aminte că este inteligentă și sofisticată din punct de vedere emoțional – când e plină de viață, totul strălucește și uiți de orice altceva. E complexă și știe să asculte, e obedientă când trebuie (și uneori și când nu), vă împăcați și vă certați într-un leagăn care de cele mai multe ori ține pasiunea aprinsă. Începi să te întrebi de ce-ai ales-o, după care are grijă să-ți aducă aminte cu vocea ei dulce și nepăsător de fermecătoare când cântă, cu dansuri care te lasă obosit dar cu un zâmbet larg.

Și deodată o vezi:  alta, atât de alta, care probabil c-a apărut între timp, cât ție și s-a derulat viața. Te oprești, te uiți la ea, și te-ntrebi de ce te-ai întoarce acasă, când ai putea să fii într-un loc mai frumos, o casă mai mare, lângă cineva cu mulți bani, cu un aspect fizic năucitor, cu un potențial evident imens. Și pleci. Și te muți cu puține lucruri, cât să nu întinezi un spațiu aproape sacru, mustind de ordine, curățenie, și pe-alocuri opulență. Ai grijă când te miști, să nu muți scaunele din greșeală, să nu murdărești vreo bucată de perete, să nu spargi vreo cană. Nu te simți liber. La urma urmei, nu ești acasă. Și ea nu e cea lângă care te-ai visat dintotdeauna, deși e râvnită și te simți cel mai norocos om că te-a acceptat.

Și vrei înapoi. Te-ntorci la cea dintâi. Și ea te-așteaptă la fel de complicată ca înainte, parcă mai plină de dragoste, gata să reia povestea voastră de unde ai lăsat-o, orbit. Pentru că te iubește cu adevărat, chiar dacă nu știe să-ți arate. Pentru că știe că locul tău e lângă ea. Pentru că a greșit și ea, s-a păcălit cu principiile și ideile altora, dar e convinsă că mereu puteți reuși să vă regăsiți.

N-o mai lăsa niciodată. N-o judeca atunci când se ia după alții, când nu știe să te prețuiască. Rămâi lângă ea, și fă tot ce poți ca să vă fie bine împreună. La urma urmei, e România ta! Nu pleca, nu-ți întoarce spatele, oricât de frumoasă ar fi altă țară. Rămâi și luptă pentru povestea voastră, care a început de când … de când ai început tu să trăiești. Nu renunța. Niciodată. E România TA.

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

3 comments

  1. Da, un text foarte frumos si chiar adevarat…daca Romania ar fi o persoana, numai ca nu este, numai lb romana poate fi, asa la nivel abstract in mintea mea…pe cand Romania e un stat ca oricare altul, desigur simpatic, ca orice stat, insa cu nuante oficiale de serviciu, asa ca un manager poate…si eu cu managerii nu ma pricep sa relationez afectiv, chiar ma enervez daca incep sa utilizeze manipulari personale…e vina mea, nu stiu sa lucrez in echipa, ori sunt intarziat si-i enervez pe toti, ori o iau otova aiurea fara sa ma mai gandesc la necesitatile politice ale zilei de azi sau de maine…dar e vina mea pt ca nu am fost atent la scoala, nu am fost atent nici la gradinita de fapt. Ca daca as fi fost un elev mai destoinic poate ca as fi reusit sa invat si chestiile astea mai subtile, dar nu imi place conversatul in cuvinte prea multe, si cu managerii trebuie sa vorbesti si sa le spui povesti si sa le canti in struna, si o gramada de lucruri din astea re care eu nu am avut rabdare si nici acum nu am, pt ca pe mine ma trage altfel de ata sau motor, nu conversatul in cuvinte. Poate si pt ca sunt de sex masculin, nu stiu, dar zau, uneori nu mai am rabdare, si vreau sa zic chestii de gen, daca voi nu ma vreti, eu va vreau…zau, am niste porniri asa de tiranice cateodata, incat cred ca e de fapt mai bine ca sa stau departe de Romania, ca nu se stie ce ar putea sa pateasca daca mi-ar veni mie sa-i fiu dictator ! Noroc ca nu e cazul, ca as fi mai rau decat Kim Jong Un ! As deveni cineva asa de nesuferit daca as fi eu in Romania, incat s-ar ajunge la paruiala, nu doar la un simplu divort ! Oricum, m-ar da afara, asta stiu deja, chiar daca as reusi sa-mi tin cumpatul, cred ca e o nepotrivire de caracter la mijloc. Cu lb romana mi-e mai usor, ca e la purtator, plus zic sincer ca am considerat ca e si a mea, deci recunosc ca am furat-o si am plecat cu o bucatica din ea ca cu o turta dulce in buzunar ! Sunt un hot si o haimana, ce ar mai putea fi de zis ? Halal de mine ! Si mai si stric imaginea internationala a romanilor, daca zic ca eu fiind roman sunt hot ! Orice as face nu e bine, nu e ceva asa super piliticos, plus ma aseman asa parca si cu aceia ce fura sine de cale ferata din avutul poporului.

    Dar nu trebuie interpretat asta ca o critica fata de textul de mai sus, ci doar o autocritica pt ca eu personal nu sunt competent sa fac fata statului Romania, pur si simplu nu sunt.

  2. Acum, in lumina ultimelor evenimente, articolul tau pare a avea o alta semnificatie. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top