You are here: Home » Episoade » Violență … domestică
Violență … domestică

Violență … domestică

De la o vreme nu mai există pace în căsuța noastră… Scandaluri, certuri, urlete și chiar bătăi. Sar scântei din orice, reconcilierea este o noțiune abstractă și idealistă, iar încăierările se întețesc. Se întâmplă și ziua și noaptea, și nu pot găsi o cale de împăcare sinceră și prietenoasă. Momentan am reușit un mic armistițiu, dar echilibrul său este precar – aerul este încărcat și mă simt ca și cum aș dormi lângă o bombă cu ceas, cu fitil extrem de scurt.

Desigur, nu vorbesc de Alfa-consortul, relația noastră este mai frumoasă și liniștită ca niciodată. Însă liniștea casei este tulburată de un musafir pe cât de frumos, pe-atât de rău primit (de Mufette) : Lulu. Mai precis … ”verișoara” lui Muf. Băi nene, se bat mâțele astea ca-n filmulețele de pe youtube. În mod normal nu ar fi o problemă, că s-ar împăca ele într-un final (creeeeed), dar mă tem că n-am supraviețui noi să vedem asta – noi, adică eu și Alfa, victimele colaterale.

”De la o vreme”, apropo, înseamnă de-aseară, când prințesa albă a aterizat în apartamentul nostru cu o (una, repet altfel ca să fiu sigură că sunt înțeleasă) cameră. Cameră care n-are ușă înspre hol, da? Ei bine, noi doi + ele două NU este egal love. Muf o pândește pe Lulu, din când în când se apropie și atunci începe mieunatul și scuipatul și violența fizică, de zici că-i ospiciu. La o bucată de noapte le-am scăpat cumva pe amândouă în baie, și când s-au apucat de încăierare cred că au trezit toată scara în ecouri de lupte spartane. M-am temut să mă bag între ele, așa că am luat un prosop de-am pocnit-o pe Muf în partea dorsală și-am trimis adversarii în colțuri opuse. Asta se întâmpla pe la 2 jumate. La ora 3 am conceput un plan inteligent de-a le ține despărțite până când o să se termine acest sejur.

Și dacă vă întrebați: nu, nu merge prea bine planul meu, că mai devreme iar le-am scăpat și erau să intre amândouă sub pat, iar de-acolo chiar că nu le mai scoteam nesmotocite. Nu e nici una sechestrată, nu-i cazul să chemați protecția animalelor, dar cred că o să am nevoie de cămașă de forță.

Până una-alta, m-am convins în sfârșit că nu pot să țin două pisici. Mda, mă bătea un gând, dar e dus de mult… Mai precis, de vreo 16 ore. 😀

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

2 comments

  1. Aoleu ! Tocmai cand imi zisesem ca parca parca a inceput sa nu-mi mai fie asa de frica de pisici, cu ajutorul bloggerilor care posteaza fotografii cu pui de pisoi dragalasi si chiar si daca nazbatiosi uneori, totusi in mare destul de cuminti, si vii acuma de ma sperii cu acest raboi de pisici fioroase si total necivilizate !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top