You are here: Home » Episoade » Ce m-a învățat un lup
Ce m-a învățat un lup

Ce m-a învățat un lup

Niciodată nu mi-a plăcut să împrumut bani. Când eram studentă mă descurcam admirabil din banii pe care mi-i trimiteau ai mei și din bursă, ba chiar uneori aveam impresia că trăiesc regește – nu atunci când am mâncat te-miri-ce o săptămână fiindcă am risipit rația pe niște ghetuțe de piele întoarsă (aș vrea să spun că a fost un caz singular, dar nu…). Când m-am angajat aveam banii mei – puțini dar siguri – pe care-i gestionam după mintea și necesitățile vremurilor respective. 🙂

Pe vremea când eram angajată la Roman, chiar din primele săptămâni, am aflat că la chioșcul de la fabrică se dau diverse pe datorie. Femeia de-acolo ne trecea la caiet, pe încredere, și noi, tinerii voioși și lipsiți de griji, îi dădeam bonuri atunci când le primeam – de cele mai multe ori, pe toate, că programul era lung, foamea mare, și cantina era teritoriu aproape străin. Într-una din zilele în care cel mai probabil mă aprovizionam cu turtă dulce glazurată și comandam un 3-în-1 ”făcut”, adică mai dădeam 50 de bani pentru apa fierbinte și paharul pe care îl primeam dimpreună cu praful magic, m-a văzut domnul Farcași. M-a auzit spunând ”să mă treceți în carnețel și cu astea”, deci s-a prins.

Domnul Farcași este un bărbat dintr-o bucată, ușor coleric și cu o personalitate volatilă, cu o voce puternică și mereu pe un ton ridicat, care mi-a reținut numele doar fiindcă fiica lui îmi este tiză. Cred că m-a tolerat fiindcă nu-mi era teamă de el (habar n-am de ce, sincer), și pe-alocuri cred că i-am fost dragă, fiindcă îmi dădea sfaturi de viață nesolicitate dar bine primite – eu l-am ascultat cu atenție mereu, mi s-a părut că am ce învăța de la el.

În fine, în ziua cu pricina, m-a luat deoparte și mi-a zis așa: ”Anamaria (într-un cuvânt, rostit vijelios)! dacă o să mergi pe datorie, n-o să ajungi nicăieri în viață!” Eu m-am scuzat spunând că nu e chiar datorie, că aș avea bani să iau acum dar prefer să dau bonuri de masă și să ”mă desfac” mai târziu. M-a repezit cu un ”nu contează! ia aminte ce zic” și-a fugit. Parcă-l văd și-acum cu agenda în mână și casca pe cap, călcând apăsat și mormăind sau, adesea, țipând la cineva prin telefon. 🙂 Strașnic om.

Din clipa aia, am încercat pe cât posibil să nu mai fac niciodată datorii. Am stat cu bani și mai puțini și mai mulți, am mâncat ce-am apucat uneori, și-am prioritizat cheltuielile cum am știut mai bine. Nu regret nimic. Atunci când mi s-a stricat laptopul și murea la fiecare două ore de cald de-l suflam și-l ventilam până când, de milă, pornea din nou pentru încă vreo sută de minue, n-am făcut un credit de 50 de lei pe lună, pe care mi-i permiteam, desigur, ca să-mi cumpăr unul nou. Universul mi-a dat o sumă rotundă (mult) mai târziu și-am achiziționat unul nou, cash, all in. Telefonul pe care-l aveam, cu o memorie mai mică decât puța de furnică, a început să dea rateuri la touch. L-am ținut așa cum a fost, am ales între FB și whatsapp (că nu-ncăpeau amândouă), l-am formatat, bătut și mângâiat (după caz) până când am avut bani (toți leii, mai precis) să-mi iau altul nou. Mare minune c-am avut răbdare. 😀

Știu că ceea ce fac eu pare utopic sau stupid. Știu că uneori e avantajos să iei un credit, mai ales când vine vorba de un lucru ceva mai scump, dar eu refuz să fac asta, și cât îmi mai merge, nu renunț la principiu. În cazul unei case pe pământ, da, e improbabil să avem banii jos pentru a o procura de-a gata, însă în privința electrocasnicelor sau mobilelor se pot găsi rute ocolitoare. Asta ca să nu mai vorbesc de formele de viață care n-au suficient discernământ cât să priceapă că dacă nu își permit un iphone economisind bani câteva luni, n-are rost să moară de foame ca să-și facă rată pentru un moft.

Sunt recunoscătoare pentru oamenii minunați care mi-au ieșit în cale, și de la care am învățat cât am putut, cu mintea mea de-atunci. Uneori cred c-am irosit timp ascultând distrată (ceea ce eu credeam a fi) vorbăraia unui om (pe care, recunosc cu rușine, îl numeam bătrân) în loc să bag la tărtăcuță. Mda, hai că devenim melancolici. Să ne bucurăm de viață. No judgement. Eu am scris pe principiul ”nu că vreau să spun, dar vreau să zic”. 🙂

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

8 comments

  1. Si eu sunt impotriva datoriilor si a creditelor.
    As dori sa am optiunea de a lua un credit, plasa de siguranta, dar sper sa pot evita acest pas.

  2. Te inteleg perfect! Exact asa sunt si eu. Singurele “datorii” pe care le fac sunt cele de pe VISA care oricum se platesc la sfarsit de luna, ca o factura obisnuita. Probabil cand va fi cazul sa ma gandesc la o casa va trebui sa-mi calc pe inima pentru ca inca nu vad cum as putea strange suma inainte de pensie, atunci cand mai degraba ar trebui sa investesc intr-un cosciug, nu intr-o casa.

    • Eu încă nu-mi pun problema casei. Am un sentiment că o să se rezolve, cumva, într-un mod care să nu mă deranjeze. 🙂

  3. Ha-ha! Pistolarul te simpatiza din doua motive: unul era ca… tu esti simpatica de felul tau, iar al doilea l-am auzit cu urechile mele. L-am auzit pe Pistolar cum ii spunea lui Vrajeala: “Stii cine-i Anamaria? E catolica de-a noastra. E din Sabaoani, iar …” aici nu mai tin minte ce rude de-ale tale (si cunostinte de-ale lui) de-acolo a pomenit. N-a continuat mult, caci a observat ca unul din afara cercului lor l-a auzit. Dar a fost, cu siguranta, cel putin o sustinere
    Eu zic ca metoda ta functioneaza. 🙂 De altfel, daca luam lucrurile altfel, metoda arata si ca “e bine sa te intinzi cat ti-e plapuma”.

    • Scuze pt raspunsul intarziat… am fost mai mult moarta decat vie. cumva.
      Deci ma placea pentru locul unde traiesc bunicii mei si pentru religie. interesant. ma bucur totusi c-am avut dreptate, indiferent de motive.

  4. Sunt de acord cu dl Farcasi indiferent ce religie sustine. Eu eram de acord cu el chiar si la vremea cand am luat si eu niste credite nesabuite pt ca ma simteam vinovat pt ca stiam ca nu e bine ce fac.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top