You are here: Home » Episoade » Vine iarna, bine-mi pare, în mașină am o … lopată!
Vine iarna, bine-mi pare, în mașină am o … lopată!

Vine iarna, bine-mi pare, în mașină am o … lopată!

Odată cu minunata zăpadă de care se bucură oamenii boemi și cei fără mașină 🙂 , au venit și problemele. Parcarea ”noastră” era parcă desprinsă din filme, cu autoturisme acoperite aproape complet și drumușoare cu omăt până la genunchi. Alfa-Boo a coborât într-o seară să-și scoată mașina de sub nămeeeeeeeți, și a avut norocul să dea peste niște vecini care făceau același lucru. Împreună, timp de 2 ore, au eliberat și calea până la drumul principal, ca să poată cu toții să iasă a doua zi dimineața, fără probleme. Cu ocazia asta, am aflat că cei de vis-a-vis (despre care am mai povestit) s-au mutat, și au lăsat în fața blocului un hârb accidentat, care ocupa un loc de parcare în mod inutil. Au venit totuși și l-au cărat de-aici, între timp, altfel le făcea reclamație administratorul.

În fine, revenim la munca în folosul comunității… Așadar, Alfa-Țu și vecinii noștri au făcut ordine și curățenie. Când ajungem acasă aseară, pe un frig infernal, observăm că locul ”nostru”, la care s-a muncit o oră cu lopata, era ocupat. A trebuit să facem un alt culcuș. Pentru asta eu m-am dus sus și mi-am scos cizmele cu toc și mi-am pus încălțăminte adecvată, m-am blindat cu fular, căciulă și mănuși și am coborât să ajut. Am vrut și eu să fac ceva mișcare de genul ăsta, fiindcă mi se pare ceva drăguț – desigur, eu am această părere fiindcă nu sunt nevoită să prestez activități de genul ăsta în mod frecvent, în sezonul rece – și mai ales fiindcă nu-mi puteam lăsa omulețul singur, să-l muște gerul de nas și de fund și să se chinuie în timp ce eu (ce-)aș (mai) fi băut un ceai fierbinte.

Mașina patina în noul lăcaș creat, așa că m-am suit la volan și am încercat să o scot în timp ce Alfa împingea. N-a mers, că eu nu puteam să fac mișcarea din ambreiaj pe care mi-a predat-o fără talent pedagogic. Eu am vrut să pornesc de pe loc, pur și simplu. Mmmmm-nu. Așa că am împins amândoi de zor și i-am făcut balans până s-a mișcat, după care am mai dat la lopată, pe rând, până când am ajuns, pe alocuri, la asfalt. Ne-am și încălzit, cu ocazia asta, că erau minus multe grade.

Treaba asta a durat ceva, iar noi munceam și râdeam și ne enervam, în timp ce un vecin de la altă scară își plimba chow-chow-ul. După o bucată de vreme, a venit la noi și ne-a întrebat dacă avem nevoie de ajutor. Ăăăăă, dooooooh! Vede că ne chinuim, eu – jumate de buletin și omul întreg, și mai pune întrebări din astea. Păi, hai, na, doar nu refuzăm încă o pereche de mâini. Numai bine își păzește câinele și dă indicații. Indicații proaste, desigur, pentru că eu știam mai bine cum să-l dirijez pe Alfa să parcheze, și nici n-a pus mâna să împingă atunci când iarăși am patinat. Ok. După ce, fără ajutor real din exterior, ne-am încadrat în locul liber, individul ne-a rugat să-i împrumutăm lopata. I-am zis să nu spargă gheață cu ea, să n-o strice, și i-am dat-o. Cu jumătate de inimă, și vă explic imediat de ce.

În timp ce munceam cot la cot la toată afacerea asta, eu am început să fierb la foc mic: păi de ce boul ăla să profite de munca altora, să parcheze fără jenă și rușine într-un loc la care n-a contribuit cu nimic? Unde era când s-a făcut acțiunea organizată? De la a-i pune zăpadă sub roți, am evoluat până la a-l acoperi cu totul, iar când mașina noastră a patinat a nu-știu-câta oară, m-am decis să-i sparg cauciucurile. Nu m-a lăsat omulețul pacifist, a zis că-i pune un bilet în parbriz (ceea ce a și făcut, cu mențiunea că a pus foaia într-o folie, ca să nu se ude, și i-a mai ridicat și un ștergător). Vom vedea ce rezultate are metoda lui politicoasă. A mea sigur ar fi atras atenția. 😛

Da, știu! Nimic neobișnuit, încă un nesimțit… Dar chiar încep să se adune prea multe chestii de genul ăsta, prea multe nemulțumiri legate de o bună parte a populației ”civilizate”. Unde-s vremurile în care toată lumea, de la mic la mare, punea umărul la muncă pentru că era în folosul tuturor? …

Bine că între timp Iulian deszăpezește Bucureștiul.

Foto

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

4 comments

  1. Si la noi e problema cu zapada din parcare cand ninge mult. Alex a sunat la toate blocurile din “curtea” noastra interioara si a strans la un moment dat vreo 17 oameni, au dat la lopata 3-4 ore ca sa faca ordine si curatenie. I-am cinstit pe toti cu tuica pentru asta, ca aveam noi provizii de la bunici. :))
    Dar ma gandesc si la ala care vine si ocupa un loc curatat, nu cred neaparat ca o face cu rea vointa. Poate nu era acasa cand s-a facut actiunea comuna, poate nici nu sta acolo si venise sa ia ceva. Ma rog, o mie de posibilitati. Dar care ar fi optiunea lui? Sa opreasca in mijlocul drumului si sa dezapezeasca daca mai are ce? Sa nu parcheze niciunde pe motiv ca peste tot a curatat cineva?
    Stiu ca e frustrant, si Alex era nervos ca a muncit o gramada de ore si altii au comentat doar, sau s-au folosit de spatiul curatat si liber, dar nu prea vad cum s-ar putea rezolva intr-o maniera corecta pt. toata lumea asa o chestie.

    • Imi aduc aminte de postarea ta cu Pay it Forward romanesc. 🙂 Chiar mi-a ramas in cap dupa ce am citit.
      Cat despre omul ala … ei bine, avea optiuni. Mai erau alte locuri “libere”, dar trebuia dat putin la lopata, asa cum am facut noi. Stiu sigur ca locuieste aici, ca daca era vreun musafir al cuiva nu m-as fi enervat atat de tare, doar nu-s nebuna sau absurda. In plus, multi pun o foaie cu un numar de telefon pe bord atunci cand lasa masina intr-un loc de care nu-s siguri, tocmai ca sa poata fi contactati, sau ca sa se stie ca nu stau mult.
      Si asa cum noi am oprit in mijlocul drumului si am facut loc, asa putea sa faca si el. Desi locurile nu sunt cumparate, oamenii din blocul asta se respecta, in general, si nu parcheaza pe locurile altora. Mai sunt si nesimtiti, desigur, dar in general exista niste reguli nescrise la care adera majoritatea. Iar locul asta e al nostru, de multa vreme. Am zis. 🙂

      • Da, de intamplarea din postarea aia ziceam. 🙂
        Daca il stii, iti inteleg nervii. Si Alex (cu “echipa”) s-a suparat ca una din vecine, dupa ce ca are masina si a refuzat sa vina ea sau sotul la “lopatat” a comentat ca… a ramas prea multa zapada prea aproape de masina ei. Nebuna. :))
        Au zis baietii ca daca se mai intampla, data viitoare o sa puna zapada extra PE masina ei. :))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top