You are here: Home » Culinar » Pâinea noastră…
Pâinea noastră…

Pâinea noastră…

Mmmmm, da, pufoasă, caldă, proaspăt scoasă din cuptor și ticsită cu niște Lurpak fără sare…

Eu am făcut vreo două pâinici cu făină integrală și un aluat normal de pizza. Ambele au fost eșecuri: cu acele minunate chifle puteam să intru la pușcărie pentru posesie de armă albă, iar pizza a fost mai mult … pita, i.e. pită cu ceva trântit deasupra. Nu tu pufoșenie, nu tu gust minunat, nu tu nimic. Etc. Toate ca toate, dar având în vedere că se găsește bine mersi aluat congelat și eu n-am mai avut nici tragere de inimă și nici putere-n brațe, m-am lăsat comod pe spatele consumerismului.

Asta până când, într-o seară nevinovată de ianuarie 2014, am poposit nebănuitoare la Ciucei, unde se cocea la foc mediu o pâine cu semințe, lângă care am salivat până a fost gata de halit. Și numai bine am cocoșat două felii cu unt și-am mâncat printre mormăieli și gemete de plăcere gastronomică. Și-am promis cu mâna pe alfa-biceps și cu stomacul îndoit de bucurie că … no more! Așa că am furat rețeta și am trecut la treabă, iar acum, pentru prima oară de când am (sau coordonez) activități în bucătărie, las ușa larg deschisă pentru arome de brutărie.

Secrete? Singurele chestii pe care le pot spune cu certitudine la ora asta sunt următoarele: pentru doritorii de pâine cu făină integrală, este necesar un ingredient suplimentar (afânător, ceva). Și, desigur, dacă aluatul nu e frământat cu simț de răspundere, răbdare, până aproape de epuizare sau măcar febră musculară, n-ai făcut nimic! Așa că eu am stat pe scaun, cu un pahar de vin negru, și l-am urmărit pe Alfa-Masculul casei luptându-se cu o compoziție îndărătnică. Dap, a fost bine. Mai ales când am aruncat cu anticiparea satisfacției papilelor semințele de in, susan, floarea soarelui, dovleac, și, pentru sufletul meu, olecuță de chimen.

Ăăă… poze? Nu prea sunt, înafară de cea de sus, făcută cu telefonul într-o grabă a poftelor.

Rețeta pentru 2 bucăți savuroase: 1 kg făină (Arpis, dacă se poate), 2 pliculețe de drojdie uscată, 500 ml apă+lapte=love călduț, 2 lingurițe de sare și una de zahăr, se amestecă vârtos până ajungi ghebos, după care arunci niște ulei de măsline la mișto, pardon, ca să iasă mișto. Crește, crește și, când te-apuci de împletit ca s-o aranjezi în tavă, mai bagi niște semințe. Poftă bună, zic.

 

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

2 comments

  1. Eu nu sunt fan pâine, mănânc foarte rar, de obicei în oraş şi de obicei cu unt 😀
    Îmi plac specialităţile de la PainPlaisir, din făină integrală, voluptoase şi gustoase – sunt bune şi goale, în loc de cozonac.
    Am o mare admiraţie pentru oamenii care framântă şi coc pâine acasă 🙂 Deci… keep calm and keep baking :))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top