You are here: Home » Episoade » Merișorul nu e un măr mai mic
Merișorul nu e un măr mai mic

Merișorul nu e un măr mai mic

Eu și Alfa-Omulețul, într-o florărie ”selectă” din Roman.

– Bună ziua! Ne-ar interesa un buchet cu tematica sărbătorilor de Crăciun. Să fie cu vreo două crenguțe de brad, eventual merișor și altceva roșu.

Doamna care lucra acolo de 37 de ani (după spusele ei), deși simpatică, nu era nici pe departe vreo cunoscătoare în ale aranjamentelor de nici un fel.

– Păi, n-avem merișoare… Altceva nu doriți?

– Sigur, nici o problemă. Niște flori micuțe, roșii, ar fi la fel de bune.

– Pot să rup dintr-o Crăciuniță ceva…

– Aaaa, nu. Flori mici vrem. Trebuie să fie un aranjament simpatic, de Crăciun. Nimic pompos.

Scoate femeia un catalog imens și începe să cerceteze. La un moment ne spune un nume de floare (Erica, floricică la ghiveci din care era ea dispusă să rupă, numai pentru noi), dar menționează că nu are decât culoarea roz. Noi scoatem un smartfon și dăm o căutare pe google, analizăm poza și convenim cum c-ar fi acceptabil, eventual să mai băgăm și ceva alb.

Ea se uită uimită la noi și întreabă:

– Aveți internet pe telefon?

– Ăăăăhm, da… Avem. Ne-am uitat la poză, și zicem c-ar fi ok, chiar dacă e roz.

– Stați așa, că mi-a mai venit o idee. Avem aici ceva drăguț, e plantă artificială, dar pot comanda și varianta naturală. Poate vă place.

Și scoate dintr-o vază ceea ce mie mi s-a părut a fi merișor, dar la o analiză ulterioară (acasă) am descoperit că este vâsc roșu. Eu casc ochii larg, mulțumită, și spun:

– Păi ăsta e merișor!!! Merge perfect! Chiar îmi place.

Ea se oprește, bagă rămurica la loc, și începe să umble într-un coșuleț, din care scoate un măr mic de plastic și spune:

– Ăsta e merișor!

Am rămas tablou. Adică eu, marea necunoscătoare a florilor și plantelor, știu ce-i merișorul și ea, care lucrează în domeniu, îmi arată acel fruct de plastic, triumfătoare? Nu fac mare caz din asta, femeia este de treabă și pare dornică să mă ajute, deși nu înțelege ce-mi doresc.

– Ok, zic eu, și cu aceste bobițe roșii și brăduț, cam cât ar costa un buchețel?

– Păăăăăăi, vreo 50 de lei…

Adică eu să dau atâția bani pe o chestie pe care ea n-o înțelege și să risc să iasă ceva complet aiurea? Îi spunem că ne mai gândim, să vedem și când dă ea comandă, că avem nevoie de buchețel până la Crăciun (e-vi-dent! deși ea ne întrebase când ne trebuie). Având în vedere că n-am lămurit-o cu privire la dorințele mele de aranjament, menționez că aș vrea ca brăduțul să nu aibă acele prea mari, să fie de la vârf, gingașe și drăgălașe. Ea se uită la mine și spune cu toată sinceritatea:

– Aaaaaa, dar noi nu avem crenguțe de brad. Pentru aranjamentul ăsta voi lua dintr-o coroană.

Ceeeeeeee? Buchețelul meu festiv cu tematică de Crăciun, cu verde și roșu și bucurie și voie bună, să aibă componente luate de la vreun răposat, de sub panglica cu ”regrete eterne”, ca să nu se vadă c-a fost prădat??? Am zis că revenim cu o comandă, ne mai gândim. Și am plecat.

Singura soluție rămâne cea evidentă și logică: procurarea din București. Dar, deși sunt convinsă că acolo voi găsi pe cineva care să mă înțeleagă, o să merg și cu poze, ca să fim siguri că suntem pe aceeași lungime de undă. O să pun câteva fotografii și aici, poate voi pricepeți la ce mă refer, deși n-am găsit pe Pinterest exact ceea ce am eu în cap, în viziunea mea jucăușă.

0dbc400dc8b5beed858282cc893dc97d

1b8473976cb13779ad322979de1270b7

6612a4ac17dd0af17a044fa47338047c

6e5f52b2fd693f41c5de6de1a98c5251

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

2 comments

    • cred că așa o să fie până la urmă, dacă nu mă înțelege nimeni sau dacă o să fie prea scump. o să caut ”materie primă” și trec la treabă! 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top