You are here: Home » Perspectivă » Mereu aproape. Întotdeauna inoportun.
Mereu aproape. Întotdeauna inoportun.

Mereu aproape. Întotdeauna inoportun.

Eu nu mă uit la teve – nici n-am, nici nu mi se pare că aș avea ce găsi pe-acolo. Cu toate astea, îl urmăresc online pe Mircea Badea, fiindcă îmi place de el în ciuda faptului că, vorba lui Arghezi, s-a făcut al dracului. Și având în vedere că Antenele s-au cam șmecherit și-au băgat treaba aia cu Antena Play, unde se găsesc înregistrările emisiunilor și online-ul nepixelat pentru care trebuie să plătești , acum urmăresc treaba live la rezoluție jenantă. Numai bine, mereu îl prind pe Gâdea care se lungește la vorbă, și care mă enervează atât de mult, încât îmi provoacă mici crize gen Tourette.

Dacă v-ați plimbat prin București, probabil ați mai văzut mâzgâlit pe garduri ”Pleacă, Badea!”. Am înțeles că ăsta-i un nene în fotbal, dar eu voi prelua această construcție sintactică absolut banală și-i voi da un aer proaspăt cu ”Pleacă, Gâdea!”. 🙂

Mda, știu, m-am lamentat și pe facebook, dar cum nu m-a băgat nimeni în seamă, insist.

Gâdea nu e niciodată în stare să se încadreze în timp. M-am uitat pe site, la programul teve, și el mereu depășește norma. Mă enervează la culme că mereu mai are, la ”final”, 3 lucruri de spus care durează, desigur, o oră!
Hai odată, că nu toată lumea poate să stea până la 1 ca să se uite la Badea!!!!!

a3

Eu nu am urmărit niciodată Sinteza Zilei, dar am înțeles de la Alfa că odată era super tare, o emisiune deosebită cu subiecte interesante și invitați respectabili. Mai recent, l-am zărit pe Connect-R într-o discuție halucinantă (ca să folosesc din vocabularul antenist) despre fericirea și succesul în viață, despre filosofia viitorului țărișoarei noastre. Gâdea îi spunea ”artistului” că îl admiră de la distanță, și îi cerea sfaturi privitoare la iubire, având în vedere că … avea și cu cine. Păi cine-i ăla să ne învețe despre dragoste? Dă-l în dragostea lui! Vedeți ce-am făcut aici? Repetiția dimpreună cu citatul ar trebui să ne ducă cu gândul la ridicolul și irelevanța povețelor cântărețului. Ca de obicei, după ce și-a ascultat propria voce pe care o adoră dincolo de orice limite pământești, Gâdea îi mulțumește lui Connect-R pentru că … există!!! Acuma na, eu n-am nimic personal cu cel din urmă – nu e pe gustul meu, dar pot aprecia reușitele sale și faptul că s-a ridicat de unde era și a făcut ceva cu viața lui. Dar nu e tocmai genul de exemplu de destin de succes pe care mă așteptam să-l găsesc la așa o emisiune.

În alte ediții ale Sintezei am văzut mai mereu aceiași oameni, probabil alții care adoră să se audă într-un monolog repetitiv. Din când în când mai sunt prezentate cazuri sociale, și am remarcat pasager niște oameni ai străzii care și-au schimbat destinele. Ok.

Ceea ce mă scoate din pepeni și mă irită dincolo de cuvintele pe care-mi permit să le utilizez în spațiul public este faptul că mereu trebuie să urmăresc Sinteza vreo jumătate de oră, până se decide Mr. G. că poate să încheie. El tot se repetă cu aceleași texte, tot  mai are ceva de adăugat, încă două vorbe preț de 20 de minute, ultimele trei idei preț de 30 de minute, concluzia preț de 45 de minute. Odată, Badea nici n-a mai apucat să intre, deși îl arătase în așteptare. Panamea, asta-i organizare?

Să nu uităm fraza clasică de final: ”nu fiți buni, fiți extraordinari” sau alte exprimări asemănătoare, care mustesc de clișee, truisme sau dulcegării odioase, cuvinte motivaționale îngrețoșante, ș.a.m.d.

Nu pot să exprim în cuvinte cu câtă pasiune și devotament îmi displace omul ăsta. Vorbește pe un ton sâcâitor, are fruntea aia lată și fața de adolescent tocilar cu bătături în palmă și pe limbă, nu înțelege glume și nu se poate descurca înafara ariei lui de confort, nu știe să râdă ca lumea (ori zâmbește tâmp, ori se cocoșează de amuzament și bate din palme ca o maimuță scelerată, etc.), nu știe să emoționeze fără să-și ia mina de filantrop milog (se poate spune așa? sau e un fel de contradicție în termeni?). În fine. Este enervant și agasant, și cu toate astea sunt forțată de circumstanțe, mai precis de faptul că nu poate respecta naibii un orar, să-l urmăresc măcar vreun sfert de oră în fiecare noapte, până ”răsare” Mircea Badea. Mă sacrific eu…

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

4 comments

  1. Si cand te gandesti ca, in tot timpul asta, cat Antena ii scoate la inaintare pe Gadea ori pe Badea, unele posturi dau programe cu adevarat interesante. Vezi Nat Geo Wild, unde nu conteaza despre ce este vorba, atat timp cat este in HD…

  2. Si lui tata ii place mai mult de MBadea decat de Gadea,si si el s-a plictisit tot asa ca tine de Gadea ! Mie putin imi pasa atat de Badea cat si de Gadea. Dar asa parca Gadea imi e mai simpatic decat Badea,dar nu as putea sa spun de ce, dar asta oricum facand abstractie totala de ce zic, ca de ascultat nu i-am ascultat in mod ordonat pe nici unul niciodata.
    Dar pana si tata zice din cand in cand ca s-a plictisit de astia,dar pana la urma ii asculta pe ambii, dar nu stiu de ce. Eu nu ma uit decat la BBC la TV, la altceva nu ma uit niciodata, dar de fapt nu ma uit nici la BBC doar are sonorul deschis. Si mereu ice aceleasi lucruri,niciodata nu a zis ceva asa nemaipomenit de nou laBBc,panasi stirile suna exact la fel de anisi ani de zile,dar pe mine ma linisteste aceasta idee,cred ca e ceva asa ca o ramasita de pe vremea RSR, cand la TV spunea mereu cam acelasi lucru,si eu eram mic si totulera asa simplu.

    • Să știi că uneori mă gândesc că poate nu-mi place atât de mult, ci mai degrabă mă uit din … inerție! 🙂
      Și, de multe ori, îmi fac treburile și nu vizionez, ci doar ascult (la Badea oricum nu e necesară și imaginea, sunetul e cel mai relevant).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top