You are here: Home » Personal » What? I’m just making lemonade here!
What? I’m just making lemonade here!

What? I’m just making lemonade here!

Probabil c-am mai zis asta, dar iarna e anotimpul meu preferat. Cele mai bune lucruri mi se întâmplă când ninge, sau pe lângă brad, sau sub paltonul gros, dincolo de-un fular pufos. :)

Aaaah, simt că vin vremuri bune. Nu doar fiindcă se îngână toamna cu iarna, sau fiindcă e potrivit de frig și ne-ud afară, nu numai pentru că am văzut primii fulgi de nea și sunt mai mult decât pregătită să primesc sărbători, și nu neapărat fiindcă aș crede în minuni. Anul acesta n-a fost ușor. S-au schimbat prea multe, s-au dus echilibrul și obiceiurile încastrate în rutina vieții mele, și-am rămas eu, un om reticent în privința lucrurilor noi, împovărat de cele vechi. Mi-am zis acum vreo lună și ceva că ar cam fi momentul să înceapă să mi se întâmple lucruri minunate. Deosebite. Speciale. Așa, ca mine. 🙂 Simțeam eu că în ultima perioadă am crescut mult spre destul (metaforic, fizic sunt aproape la fel ca-n liceu) și că am fructificat (pe-alocuri împotriva voinței mele) tot ceea ce mi s-a pus în brațe. A fost un an și plin și gol, și m-a trecut prin toate stările: am plecat capul și m-am răzvrătit, am plâns și am râs, m-am înfuriat și am găsit liniștea în mijlocul furtunii, am gătit cu drag și-am mâncat cu poftă, am făcut planuri de cumpărături și achiziții, am cheltuit aiurea bani și am primit cadouri, am văzut oameni dragi și am regăsit prieteni vechi, am renunțat la câteva frustrări de existența cărora nici nu știam și am căpătat altele (mai puțin grave, spun eu cu mintea mea de-acum).

Așadar, momentan mi-e bine. Dealtfel, în unele zile, când nu am sentimente amestecate, contradictorii față de situațiile care pot fi ori șanse/oportunități ori probleme, față de ce-mi doresc și ce-ar trebui să fac, mi se pare că viața mea este nemaipomenită. Și că toate curg atât de frumos, că nici n-are rost să mă mai zbat să le aranjez. Am tot ce-mi trebuie, și lucrurile cu adevărat importante sunt așa cum mi le-am dorit. Sper să mă țină starea asta, că cea dinainte nu prea mi-a convenit: când toate-mi mergeau strună, mă bucuram cu jumătate de suflet, fiindcă știam că n-o să țină o veșnicie, și-atunci mi-am lăsat temerile să preia controlul emoțiilor – am greșit; când erau toate pe dos, n-aveam ochi pentru norocul care urma să se arate de după colț, și-am lăsat bucăți de viață să se piardă în letargie -iarăși, am greșit. Sper măcar c-am mai învățat câte ceva, timpul îmi va spune.

Cred că Muf habar n-are ce fel de om sunt, dar mă iubește oricum, ceea ce nu poate fi decât … minunat! Iar Alfa-Omulețul mă cunoaște și, chiar și-așa mă iubește. Ceea ce nu poate fi decât miraculos. În plus, m-am ales cu o familie mai mare decât mi-am închipuit, prieteni fix cât să-mi cadă bine și dragul și dorul, entuziasm în valuri și realism bine țintit (cu excepții), bucurii și provocări la tot pasul. M-am obișnuit să țin secrete lucuri banale, după care le aștern fără preget în calupuri și cuvinte brute. Sunt sălbatică. 🙂 Dac-ar fi să merg mai departe cu acest recensământ, trebuie să menționez deasemenea că îmi pare rău că mi-a fost frică de oameni, deși aveam nevoie de asta. Frica e și motivul pentru care m-am izolat, am preferat să evit discuțiile și întrebările, fiindcă nu mi-am dat seama că pot să fiu cum vreau eu, fără să-i las pe alții să mă judece.

Nu spun c-am ajuns la Iluminare, dar simt că, odată cu frigul, a început un fel de purificare – iar ăsta nu-i lucru mărunt, că n-am prea fost eu în ultima vreme și nici n-am știut cum să mă vindec. Totul a venit de la sine, habar n-am cum să explic asta. Și m-am trezit deodată așa, cu un optimism prostesc cum numai la alții am văzut (genul care primesc drept cadou o balegă, și-și închipuie că expeditorul a uitat, pur și simplu, să trimită și calul), și cu care nu prea știu eu bine ce să fac. Important este, totuși, că știe el ce să facă și cum să-mi arate ce e important și ce nu. Desigur, aș vrea să-mi pice din cer, așa, fără vreun efort din partea mea, toate lucrurile minunate pe care mi le doresc. Vai, ce bine ar fi dacă n-ar trebui să mă dau de ceasul morții pentru fiecare vis împlinit. Dar cum știu deja că trăiesc în lumea reală, în ciuda eforturilor mele repetate de a-mi crea Universul propriu, înțeleg și că zbaterile și dificultățile își au rostul lor, cumva. Dar, totuși, n-ar fi frumos să-mi pice toate din cer, măcar o dată?… Asta așa, apropo de optimism. :)

Pentru decembrie și câte zile mi se mai permite să călăresc inorogul ăsta fabulos înspre capătul curcubeului, sper la lucruri simple: să pot să beau un long drink din când în când, să-mi ostoiesc setea de muzică bună, să reușesc să fac să-mi stea părul mai bine (asta implică, inevitabil, două mâini dibace și un foarfece bun, poate ceva culoare), să găsesc fusta bleumarin pentru care am întors casa pe dos de vreo 3 ori și-am reorganizat dulapurile de haine în repetate rânduri în ultimul trimestru. Și vreau să reușesc să cânt bine cu Alfa-Chitaristul. Și să mă-nvețe să mă joc frumos. Și să mă iubească la fel ca la început. Vreau să-mi fie cald și bine alături de oameni care să mă dorească acolo. Vreau să păstrez măcar o bucată din echilibrul pe care îl simt acum, când scriu rândurile astea, înainte să apuc să-mi dau seama că, deși mi s-au împlinit toate visele, există și mici hachițe pe-alocuri, ca-n filmul ăla despre pactul cu Diavolița. Dar ce ne-am mai distrat, nu? 🙂

Și-am încheiat cu muzică adevărată, cu versuri care mângâie și oblojesc suflete.

foto: pinterest

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

3 comments

  1. Mi-a placut ff mult acest text !

  2. Mă bucur că ţi-e bine 🙂 Pentru mine vin vremuri de schimbare şi sper să le fac faţă cu bine. M-am obişnuit “la căldurică”, dar acum e cazul să scot nasul în lume şi mi-e un pic teamă.

    • Eheee, vremurile care te obligă să scoți nasul în lume au și ele rostul lor. Nu-ți fie teamă, asta nu face decât să acumuleze tensiune, și să-ți distragă atenția de la ceea ce e important. Oricum, ce va fi va fi, n-are rost să te încarci cu tot felul de gânduri (spuse Anne, căreia i-a fost frică de oameni 😛 ).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top