You are here: Home » Episoade » Sunt un dinozaur
Sunt un dinozaur

Sunt un dinozaur

Weekendul ăsta a fost dedicat aproape în exclusivitate acţiunilor legate de … tehnologie.

Alfa-Internautul avea instalat whatsapp pe smartfon, aşa că am zis că-i cazul să mă pun şi eu la curent cu “tecnologia”, motiv pentru care m-am aruncat în playstore și-am bobinat biți. Am două telefoane, ambele cu pretenții de inteligență medie spre foarte puțin impresionantă, așa că m-am pus pe treabă: am revenit la factory settings,  am instalat tot ce trebuie, numai ce trebuie, am renunțat la unele progrămele care-mi mușcau fără milă și fără scop din memoria ram și am descoperit … mi-nu-nea! Când am deschis eu cu emoție această nouă variantă de (practic) messenger, am remarcat că o  mulțime de oameni din grămăjoara mea de contacte îl folosesc.

Desigur, în primele minute de activitate m-am distrat cu Alfa-Dude și ne-am trimis emoticoane cu animăluțe (porcușori, în speță) sau alte prostioare. Nu interesează pe nimeni, da, știu. Deși sunt pe blogul meu, o să aberez doar un paragraf, cât să nu pierdem audiența. 😛

Când eram la facultate stăteam pe messenger de parcă era cel mai important lucru de făcut și lumea se sfârșea cu totul a doua zi. Sau, cum ar zice americanul, like there’s no tomorrow. Odată cu evul facebook, am renunțat de tot la yahoo-im și am trecut fie la mail, fie la fb-chat. Dar acum că văd că acest whatsapp este similar cu ceea ce a fost odată cel mai răspândit și cel mai prietenos  mod de comunicare, mă încearcă niște sentimente de melancolie.

Discutând pe această platformă (?) cu o bună prietenă de peste mări și țări – la propriu 😛 – eu entuziasmată de ”wazza” ăsta și ea deja expertă și frecvent-spre-constant-utilizatoare, am ajuns să mă simt ca un mic dinozaur. Ea râde de mine fiindcă nu prea știu să-l folosesc, așa că mă tratează ușor-băbește dar având totuși grijă să nu-mi jignească inteligența, iar eu mă bucur de fiecare realizare (cum ar fi schimbarea de status sau de poză de profil, uau!). Și cum stăteam eu și contemplam a-nu-știu-câta minune a tehnologiei, am avut o întrezărire empatică referitoare la cum se simt părinții mei când vine vorba de lucruri din-astea, pe care noi le luăm aproape de bune, sau ca pe niște reflexe aproape necondiționate. Aproape.

Asta-mi aduce aminte de un puști de vreo 5-6 ani pe care l-am văzut într-un magazin, jucându-se fără tresărire cu o tabletă pe care eu nici nu m-am gândit să pun mâna și despre care, la momentul respectiv, nu știam mai nimic – în sensul în care, dacă mi-aș fi depășit cvasi-ignoranța, sau mai degrabă manifestarea opulentă a comodității mele (de ce să mă uit dacă n-am acum bani să mi-o cumpăr? 🙂 ), probabil că m-aș fi comportat tare ciudat cu ea, și n-aș fi ținut-o în mână cu lejeritate, așa cum o făcea acel băiețel.

Nu mă înțelegeți greșit, nu spun că acest whatsapp este greu de folosit sau că mi-a zguduit lumea din temelii, doar că n-a fost chiar atât de simplu de asimilat în viața mea pe cât m-aș fi așteptat. Adică, na, acum admit că e posibil ca unele chestii să mă depășească. Atunci când eram mai naivă și credeam că tot ce zboară se mănâncă (iar dacă scuipă flăcări înseamnă că e cu atât mai bun, fiind afumat and what not ) nu mi-aș fi imaginat că o să ajung în starea asta.

Dacă tot am povestit despre cum am îmbătrânit puțin, închei într-un registru complet diferit, și menționez că sunt îngrozită de faptul că beau ceai. Nu numai atât, dar îmi și place. Simt nevoia, deasemenea. Nu caut arome deosebite, le apreciez pe cele clasice momentan. Dar e un stadiu al vieții mele pe care n-aș fi zis că-l voi atinge în acestă variantă de Univers – poate în două-trei, maximum, din milioanele de lumi alternative. 😀

nexusae0_old-3

Foto antet

Foto articol

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

9 comments

  1. Amintirile pline de melancolie ale chat-ului sunt de pe vremea mIRC-ului… Aia a fost adevarata iesire din pestera a dinozaurilor…

    • Uuuuu, da, uitasem de mirc. Nu prea m-a prins, nu mi s-a părut interesant cu necunoscuți. 😛 Messenger-ul era mai potrivit mie, la vremea aia.

  2. Cred ca la capitolul “tehnologie” sunt si mai dinozaur(a) decat tine :)) Am un telefon de vreo 5 ani, pe care nu vreau sa-l schimb pentru ca inca functioneaza si deocamdata nu am nevoie de net sau alte traznai, si-asa stau destul cu nasul in laptop in restul timpului. Si nu folosesc nici whatsapp 😛 Am descoperit recent skype-ul (vorbesc cu o prietena) siiiii… Google Drive-ul 😀 Am avut o data o tableta pe mana si m-am simtit de parca as fi fost la bordul unei navete spatiale..

    • Am un prieten care are si el telefon simplu (adica nu smartfon), si noua ni se pare interesant, asa… 🙂 Ce-i drept, cateodata smatphone-urile astea nu fac decat sa-mi piarda timpul, dar sunt si utile. De fapt, e ca si cu FB: depinde de cum il foloseste fiecare.
      Google Drive nu stiu ce-i, o sa dau fac o mica cercetare, sa nu ma fac de ras pe viitor. 😀

  3. Eu inca n-am aplicatia asta deci is un fel de… mama dinozaur. :))
    Tot am zis ca mi-o instalez, dar cum n-am nervi sa stau pe net de pe telefon e pending.

    • Daca te descurci cu planul tarifar, nu e necesar. Eu am prieteni in alte retele, insuficiente mesaje fara cost suplimentar, plus una bucata prietena intr-o alta tara. 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top