You are here: Home » Episoade » Pinterest în casa mea
Pinterest în casa mea

Pinterest în casa mea

Când m-am mutat la București, coceam deja ideea de a-mi face dintr-un apartament o casă, un loc în care să mă simt bine și care să mă reprezinte. Acum, odată puse-n practică și sedimentate planurile de amenajări interioare și decorații, consider că am reușit, în mare parte, să adaug personalitate unor camere ”neutre” și sterile.

Am avut norocul să găsim o garsonieră curată, proaspăt renovată cu bun gust, și care să întrunească niște condiții elementare pentru ceea ce deja visam (asta-i karma, fiindcă am avut grijă de spațiul în care-am stat la Iași). După ce am dibuit, cu greu, loc pentru toate lucrurile pe care le-am adunat de-a lungul timpului, m-am apucat de personalizare. Aveam deja câteva fotografii cu mine și Alfa-Omul înrămate, ca să nu uităm etapele frumoase ale poveștii noastre. Intenționam să le agăț pe vreun perete, dar între timp au poposit pe comodă și pe bibliotecă.

La început am cumpărat nimicuri necesare sau pur și simplu ochioase, dar odată ce am descoperit că mă pricep să le fac și singură, am avut o mult mai mare libertate de manifestare a personalității mele eclectice. Mi-am croșetat singură coșulețe similare cu cele din comerț, în care-mi depozitez cleștișorii de păr și alte prostioare feminine, și mi-am făcut singură ”vaze” de flori. Ba chiar, într-un avânt artistic, mi-am cumpărat pânză, pensule și vopsea și am pictat câteva tablouri, dintre care primul, nesemnat (pentru că nu-s artistă și deci nu pot crede că va avea vreodată valoare materială), se odihnește în casa unor prieteni.

Am achiziționat mai multe plante, dar n-au rămas decât câteva, care stau frumos la înălțime, unde Mufeta nu le poate atinge. Pe geamul de la balcon am câteva flori artificiale și un bol cu scoici. În bucătărie tronează un ceainic de iarnă, mare și roșu, primit cadou, încă nefolosit în scopul său nobil inițial, dar tare oacheș și util (am ținut în el bomboane, gume de mestecat, chitanțe, etc). Prin baie am, pe marginea căzii, o scrumieră în care am păstrat câteva scoici deosebite, un pahar de cocktail cu potpourri, și un turnuleț pentru bețișoare parfumate. Pe hol am o masă îngustă și înaltă pe care am un coșuleț făcut din reviste, în care ne lăsăm cheile și alte nimicuri din buzunare, lângă o altă fotografie înrămată și câteva jucării mici.

Să punem și niște poze cu toate creațiile astea, cred că sună ciudat când le descriu succint, nu?

DSCN4206

Să facem prezentările, deși nu cred că e nevoie. Mai sus avem un ”platou” încropit din revistele de decorațiuni interioare pe care mi le-a lăsat proprietara, să fac ce vreau cu ele. Noroc de Pinterest, că altfel ar fi luat calea mai lungă sau mai scurtă către reciclare, după ce le-aș fi citit. Practic, aceasta este o acțiune căreia Oana i-a dat un nume: a pinteresta. În cazul articolului publicat de ea, este vorba de chestiuni de bucătărie, și o să ajung și eu acolo, dar deja m-am plictisit de cât am scris despre mâncare, așa că… revenim la povestea de față.

DSCN4221

În poza de mai sus puteți remarca un coșuleț croșetat de subsemnata, în care țin diverse chestii pe caloriferul din baie – momentan nefuncțional, dar nu-i dați atenție. Concentrați-vă pe obiectul integral conceput și realizat de mine. În două ore sau ceva.

DSCN4217

Tot ca să mă laud, vă supun atenției (dacă mai sunteți alături de mine) un coșuleț cu o altă formă, dar acesta va aparține altcuiva – este vorba de o persoană care, în ultimele săptămâni, a primit doar răspunsul ”croșetez” la întrebarea ”ce faci?”. 🙂

DSCN4215

Ultima fotografie și cea mai puțin reușită este cu un fel de recipient pe care l-am îmbrăcat (conform instrucțiunilor clare deși nescrise, dintr-o serie de poze de pe Pinterest), și în care am niște prostii decorative de la Ikea. De fapt, ceea ce vedeți este o cutie de Pringles. 😀 Am făcut mai multe, iar una din ele – de care se bucură (sper) Ciuceii – este recipient pentru o mulțime de bețișoare parfumate. M-am gândit și eu la asta, dar fiind cu OCD-ul grup, n-aș putea să le amestec fără să mai știu care-i santal și care-i mosc. Whatever.

Multe din aceste lucruri au fost posibile datorită Pinterest-ului și unei cutii mari, albastru-turcoaz, în care-mi țin croșetele, andrelele, lâna, și celelalte materiale cu care am construit interiorul vesel al unei case călduroase – în care mă simt cel mai bine, la care mă întorc cu bucurie, și unde mi-am găsit pasiuni meșteșugărești și clipe de liniște frumoasă. Ceea ce vă doresc și dumneavoastră. 🙂

M-am ocupat și cu ”brățăritul” și ”mărgelitul”, dar despre asta într-un episod viitor, după ce, eventual, fac rost de poze cu respectivele creații care s-au vândut (mda, nu m-am gândit dinainte să păstrez o dovadă) și reușesc să-mi înving lenea și fotografiez și cerceii și alte minuni pe care mi le-am făcut mine. Gata. Weekend frumos să aveți!

foto antet

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

11 comments

  1. Auzi, m-am gandit la ceva, dar sper sa nu te superi pe mine, sincer sper ca nu ai de gand sa te lasi intretinuta asa total de Alfa Man si tu sa-i devii decoratoare de interior si bucatareasa, ca nu prea cred ca postura asta de a fi totusi dependent sau partener inegal e genul tau, (chiar daca ai talent si placere de a decora diverse interioare si a gati mancaruri chiar interesante). Vezi si tu ce faci macar paote tentativ referitor la niste viitoare studii pe domenii de curator-manager de muzeu si/sau de istoria artei in Olanda. (Zilele astea cei cu background tehnic sau chimic plus experienta de piata munciii reala sunt considerati canditati chiar mai buni pt un master sau certificat ceva de genul asta decat asa cineva cu cine stie ce studii umaniste la baza.)

    P.S. Tocmai am postat comentariul asta din totala greseala pe blogul lui Decenu tocmai sub un articol politic despre niste ciomageli de strada legate de exploatarea aurului, zau, ce naiba, nu stiu cum am dat click aiurea dupa ce am citit articolul tau, si m-am pornit sa scriu comentariul, dar era pe blogul lui Decenu, ca citisem de pe el inainte de a citi aicea !

    • Sunt convinsa ca Decenu s-a prins si nu s-a suparat.

      • Dar tu te-ai suparat ? (Ca e mai important sa nu te superi tu decat Decenu, ca de el nu-mi pasa asa de tare daca se supara, ca despre el am impresia ca e mai blajin asa la fire, pe cand despre tine nu prea stiu…)

        • Nu m-am suparat fiindca nu ai cunostinte suficiente despre situatia mea financiara, sociala si profesionala, asa ca ceea ce spui nu este decat o banuiala. In plus, imi esti simpatic si stiu ca nu vrei sa jignesti pe nimeni, asa ca nu am luat-o personal, din toate motivele enumerate mai devreme.
          Discutiile despre bani, in general, mi se par neadecvate, si le limitez la strictul necesar, adica … in intimitatea relatiilor mele de prietenie stransa. Nu-mi place si reusesc sa evit sa vorbesc despre bani, in general.
          Aaa, si inca ceva: nu sunt bucatareasa. 🙂 Crede-ma, gatesc mult mai rar decat las impresia. Si nici decoratoare de interior nu-s, desi mi-as dori, asa … la modul idealist. Momentan sunt translator, freelancer. Si mestesugar, dar asta nu pentru profit, motiv pentru care am realizat mai multe chestii pentru mine decat pentru altii. 🙂

  2. Vaaaaaaaai, dar tu ai rabdare sa-ti faci chestii migaloase!
    Eu nu. M-am limitat la niste rafturi de carti si un epic fail, un bradut wannabe din crengute, pentru care inca imi iau misto, desi acus e al doilea Craciun al lui. :)) (http://oanakovacs.com/wp-content/uploads/2012/12/brad-craciun-handmade-lemn.jpg)

    • Bradutul imi place mult, l-am vazut si eu pe Pinterest si aveam de gand sa-mi fac ceva asemanator. 😀
      Mie chestiile DIY imi plac enorm, nu vad motive pentru care ar fi de luat la misto. Nu toti ne pricepem la mestesuguri in aceeasi masura, dar bucuria si rabdarea de a crea ceva tu insuti (generic zis) n-ar trebui subestimate.

  3. a pinteresta…buna definitie. pinterestam si eu intr-un timp, daca intru pe site nu mai ies. sincer, abia astept sa-mi iau casa mea pe care sa o decorez cum imi pofteste inima. Ohh…and I’m back! (i think)

  4. Te-am invitat la o leapsa de weekend (leapsa duminicala). nU e obligatoriu sa te chinui sa o rezolvi. Poate sa o preia si sa o rezolve totodata si cine vrea altcineva, (fara nici o obligatie).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top