You are here: Home » Episoade » Minionul mic răstoarnă omul mare
Minionul mic răstoarnă omul mare

Minionul mic răstoarnă omul mare

V-am zis zilele trecute că lucrez la ceva. Asta se întâmpla într-o pauză pe care nu știu cum de am apucat s-o fac având în vedere că mi-am dedicat fiecare moment liber creației. *tobeeeeee*

Am croșetat un minion!

Modelul îl am de aici, găsit pe unul din site-urile menționate în postarea anterioară…

Și acum să vă zic povestea… Tipa care a creat modelul a zis că e mult de muncă, iar după o inspecție superficială a blogului ei și a lucrărilor pe care le face, am dedus că mie o să-mi fie de o sută de ori mai greu decât ei. Cu toate astea, am făcut un imens exercițiu de răbdare (am descoperit în mine resurse nebănuite) și am împuns croșetul până când mi-a venit rău – și asta nu e o metaforă. Uitam să mănânc, să beau apă, să merg la baie; când munceam îmi stătea gândul tot la el, abia așteptam să termin ce-am de făcut ca să mă întorc la mini-minion; nu mi-am făcut unghiile (deși ar fi fost necesar la un moment dat, sărise naibii și oja), n-am citit nimic, n-am călcat în blogosferă și nu am stat pe FB decât înainte de culcare sau la trezire la cafea; doar am rulat niște seriale pe fundal, asta când nu era necesar să număr ochiuri, să cresc sau să descresc, etc. Mă dor buricele la câteva degete și acum, iar la un moment dat mi se încleștase mâna așa de tare c-am zis că nu mai pot să țin în mână nici măcar un șervețel. Am putut, că eram și răcită și deci era necesar, hihi.

Revenind la minion… Pe lângă faptul că e mare, deci volumul de muncă a fost enorm, cel mai greu mi-a venit la detalii și la îmbinările de elemente (gen: atașarea mâinilor pe trup, sau a degetelor de palmă). Ca să pot să-l umplu, a trebuit să croșetez strâns, așa că efortul a fost cu atât mai mare. Am folosit cam un ghem de ață galbenă (bumbac recomand) și vreo jumătate albastru, iar restul în cantități mai mici. Am găsit la o mercerie la Obor niște culori extraordinare, nu știu dacă se văd bine în poză, dar vă spun eu că-n realitate vă fură ochii. Zici că acuși chicotește, așa de real pare.

Deh, exagerez, că doar e ”copilul” meu. Și-mi stă oricum în fire, mda.

Deci ăsta a fost Nemesisul meu… Am plâns când nu mi-au ieșit mânuțele nici la a doua încercare, am aruncat croșetul de mai multe ori de perete, am fost luată cu forța de lângă ațe ca să mă liniștesc, etc. Piciorușele nu am reușit să le creez după modelul dat de pe site-ul cu tutorialul, așa că am inventat eu unul. Partea bună este că am reușit să fac după capul meu cizmele, cu tot cu descreșteri și forma oarecum similară cu realitatea. Partea proastă este că nu mi-am  notat cum am făcut prima dată, așa că cele două membre inferioare nu sunt perfect identice. Eh, nu se cunoaște așa de bine și oricum nu am pretenții mare de la mine, deci nu mă stresez.

Să vă arăt niște poze în încheiere, că înafară de lamentările mele cu privire la cât am pătimit, nu cred că are rost să povestesc despre model sau să ofer vreun sfat, doar se găsesc la gagica asta cu duiumul. Ideea este că nu mai fac niciodată unul din ăsta: am încercat, mi-a ieșit, bravo mie că am avut răbdare (spre final am mai ”măsluit” niște chestii, dar nu cred că-s sesizabile), însă nici cu 500 de lei nu l-aș vinde, adică atât de mult apreciez eu că am muncit la el. 😛 Aaaaaa, da, are un ochi fiindcă doi ar fi implicat mai multă muncă – norocul meu că am avut această opțiune!

DSCN4122

 I’m sexy and I know it! Minionul poate fi dezbrăcat.

DSCN4125

 Și cam astea sunt părțile componente, hihi.

DSCN4129

 Dacă nu mă crede careva, având în vedere că lumea știe că-s cu lenea grup, am poze demonstrative din timpul concepției, dar le păstrez pentru-dacă va trebui să-mi demonstrez ”vinovăția”. 😀 Dacă tot am ajuns în stadiul în care am dovedit să realizez așa ceva, am făcut și unul mai mic, la scară, cu intenția de a-l oferi unei persoane care îndrăgește creaturile astea amuzante și nebune. Am făcut și o poză nereușită cu toată familia lângă o sticluță cu ojă și ”frații” de la Happy Meal, ca să vă faceți o idee aproximativă despre dimensiuni.

DSCN4118

Știu că ăla micu nu e așa frumos, dar e greu să faci detalii pe ceva mai mic decât un deget.

DSCN4120

 Originalul / modelul, pas cu pas: aici. Știu că al meu nu e așa frumos, dar … mie-mi place.

My Nemesis. 😉

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

13 comments

  1. Nu mai ştiu dacă am apucat să-ţi spun pe Facebook… arată foarte bine! Toate ochiurile sunt îngrijite şi fără cusur 🙂

  2. Ce fain e! OMG, dar cata rabdare ai avut! Super.

  3. Arata traznet!!! Absolut superb! Nu mai cred nimic din ce zici despre tine, sa stii!

  4. Ce frumusel e,ce-mi place!! Mi-aminteste de Sponge Bob-ul meu,tot asa am facut unul mare,unul mijlociu si unul mic,ca un pandantiv de agatat la gat, doar ca ai mei is tricotati.Uite is aici in album toti : https://www.facebook.com/media/set/?set=a.440871672638277.104672.166299450095502&type=3

    Dar entuziasmul tau mi-aminteste asa de bine de al meu,ce mandra mai eram ! :))

    Nici nu m-am uitat la original,aici la link, nu m-a interesat, asa de frumos e asta micu’ al tau ca n-are sens sa ma uit sa vad si altii 😀

    Placut blog ai! Duminica placuta, dar! 🙂

    • Multumesc! apreciez, mai ales fiindca stii ce inseamna. 🙂
      Am tras cu ochiul la pagina de FB, si-mi place tot! In special les moutons si, desigur, margelele! Sunt grozave!
      Iti intorc duminica placuta si “plusez” cu savuroasa.

  5. Multumesc Anne! Ah,parca ai fi stiut, tocmai ce-am facut cu copiii o banana split 🙂 Savuroasa,indeed! 😉

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top