You are here: Home » Perspectivă » Mai aproape ca niciodată. Prea aproape.
Mai aproape ca niciodată. Prea aproape.

Mai aproape ca niciodată. Prea aproape.

Sharing is caring sometimes too much. Just saying…

Pentru că sunt un hârciog social, se face că în grupul meu restrâns de prieteni de FB nu prea există ”mămici”. Nu am ținut legătura cu mare parte din foștii colegi, nici internautic nici live, și (întâmplător sau nu) mare parte din cei cu care mă intersectez nu au început încă să se înmulțească. Știu vreo două persoane care au copii, însă nu se face mare tam-tam pe chestia asta.

Recent am răsfoit un album al unei cunoștințe – femeie pe care n-am văzut-o niciodată, dar care e rudă cu un bun prieten de-al meu, deci care-mi populează viața internautică fiindcă ar fi fost cam de porc să-i refuz invitația. Printre sutele de poze cu băiețelul recent adus pe lume, am găsit una care a fost, după nenumărate alte exemple auzite dar (slavă cerului) nevăzute, cireașa de pe tort: ea cu feciorașul, pe masa de ginecologie, fix imediat după expulzare. Dac-aș zice slobozire n-ar fi respectuos, nu? Sigur, nu se vede mizoneta, dar există în peisajul general următoarele: central, mama cu puiul și, la periferie, un picior răscrăcit, descoperit până la genunchi, priponit în sus.

Să ne-nțelegem: n-am nimic împotriva mamelor. Le respect pentru decizia luată și mă bucur că s-au împlinit. Sunt dispusă și uneori chiar încântată sau amuzată să le răsfoiesc pozele cu bebelușul în toate situațiile, inclusiv la schimbat de scutec, mânjit din cap până-n picioare de mâncare (lucru negrețos, poate, dar care nu stârnește nimic admirativ în mine), în băiță și așa mai departe. Eu nu aș face asta dacă aș avea un prunc, nu l-aș expune în așa măsură, dar asta e alegerea fiecăruia. Însă există o limită! Ceea ce se întâmplă în sala de nașteri ar cam trebui să rămână acolo. Nu vreau să văd nici o aducere pe lume decât, eventual, în scop educativ sau ca pregătire pentru când… dac-o fi… Altfel, nu mă interesează subiectul, și nu vreau să mă intersectez cu așa ceva. Deși la început n-am înțeles foarte bine care-i treaba cu fb, și am mai împărtășit pe alocuri chestii care poate-ar fi stat mai bine exclusiv în viața reală, acum folosesc această metodă de socializare pentru a ține legătura cu oameni de departe, pentru a urmări bloguri sau persoane publice care-mi plac, și pentru fotografii (ale mele și ale altora). Nu vreau să par neînțelegătoare, dar consider că există anumite limite în ce privește intimitatea. Oricât ți-ai dori să știe toți oamenii deodată care-i momentul în care 2 au devenit 3, cel mai bine ar fi un status, nu o fotografie de la locul faptei. Oricât de frumos ți se pare noul membru al familiei, nu trebuie expus publicului larg la 2 secunde după ce a fost spălat pentru prima oară în viața lui, înainte de prima masă, imediat după ce a tras aer în plămâni. În news feed nu vreau să văd nașteri live. Punct.

P.S. : Îmi dau seama că mă lamentez degeaba, dar trebuia să mă răcoresc puțin. Nu aveam cum să prevăd așa ceva, și probabil voi mai întâlni acest gen de situații în viitor, dar … blogul meu! 😀

Sursă foto antet – Facebook. Dooh.

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

6 comments

  1. Sunt mama si nu am pus adtfel de poze niciodata. Totusi e copilul meu…ii respect intimitatea.

  2. Nu cred ca exista zi in care sa nu descopar inca un motiv sa nu folosesc mizeria de facebook.
    Sunt surpins cum oamenii posteaza niste chestii care trebuie sa ramana in spatiul intim si nu inteleg mamicile care pun din doua in doua minute poze cu plozii lor. Oi fi tu mandra de ce ce odor ai dar pe mine unul ma cam lasa rece si de asta, cand vorbesc cu vreuna, nici macar nu intreb despre progenituri pentru ca deja sunt acrit.

  3. Nu stiu daca are sau nu legatura cu subiectul, dar citind articolul tau mi-am adus aminte de faptul ca, la un moment de cumpana maxima din viata mea, cand un prieten de conjunctura de pe un site de socializare, se plangea public de lipsa totala de interes cu privire la articolul postat, singurul buton pe care l-as fi apasat ar fi fost butonul de “idgf”(“i don’t give a fuck”).
    Sper sa fi fost cat de cat coerent.

    • Are sens, si tangenta cu articolul, si mai ales e un comentariu coerent si pertinent. 🙂
      Acum ca te-am incurajat, multumesc de comentariu. Si … desigur, de-acord cu tine, numai ca eu zic “I don’t give a rat’s ass”.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top