You are here: Home » Episoade » Spaima florilor
Spaima florilor

Spaima florilor

Articolul a fost scris mai demult, și între timp s-a schimbat situația, așa că l-am modificat, dar am lăsat și varianta inițială pe unde s-a putut. Și-așa e lung articolul, n-aveam răbdare să modific de tot contextul acolo unde situația o cere. Las’ că-i bun oricum, cu tăieturi și inconsecvent.

Când eram mai ”tânără”, nu prea înțelegeam rostul plantelor de apartament, mi se păreau așa o corvoadă la casa omului… Eram atât de ignorantă în privința lor încât, într-un an, am uitat să le ud timp de 2 săptămâni cât au fost ai mei în concediu și le-am cam omorât, motiv pentru care mama mea nu mi-a vorbit câteva zile. M-am gândit că exagerează și că n-am greșit așa grav, dar acum cred că aș fi procedat la fel, în locul ei să fi fost, hihi.

Între timp m-am mutat singură, și odată cu evoluția interiorului și organizarea și achiziționarea de mici piese de mobilier și obiecte decorative, am făcut și marele pas de care nu credeam că voi fi capabilă, sau cel puțin dornică: am flori. Ok, am avut, ca să mă exprim mai exact.

Întâi și-ntâi am luat una de acasă, o mușcată citronela (care are minunata calitate de a ține departe muștele și țânțarii) pe care am îmbolnăvit-o, și am dus-o înapoi în câteva luni. N-am vrut să moară sub acoperișul meu, m-ar fi dezmoștenit maică-mea. 🙂

La o bucată de vreme după ce m-am mutat la București, am decis să înveselesc atmosfera cu verde și, eventual, alte culori. Mi-am cumpărat niște flori (am mai povestit aici) și vreo doi cactuși. Cei din urmă sunt mai rezistenți, așa că îi am și acum, o duc foarte bine și chiar au un nou frate care tot face pui și mă enervează că trebuie să-l mut dintr-un ghiveci într-altul. Din păcate, însă, sporul casei își duce anevoios traiul, cu toate bunele mele intenții (plus fertilizator): și-a pierdut florile și mare parte din frunze. N-am renunțat încă la speranța că-și va reveni, deși pare imposibil acum…  Planta a murit, gata, am fost nevoită să-mi iau adio de la ea, cu regrete. Mai am doar pozele…

DSCN1141

Într-un entuziasm naiv, mi-am luat și o crizantemă, dar e demult integrată înapoi în natură. Deși am avut grijă de ea și i-am schimbat pământul, n-a făcut decât să se usuce constant și, într-o bună zi, cu regrete, drumurile noastre s-au despărțit.

IMAG0054

Și pentru că locul ei rămăsese gol, m-am dus la Obor, la standul de flori, să-mi caut un nou prieten. Am achiziționat o crăiță galbenă, plantă nu foarte aspectuoasă, floare de grădină de fapt, dar cum aceasta a fost cea mai rezistentă dintre toate, probabil că nu va rămâne singură prea multă vreme. Pata de culoare și faptul că încă n-am ucis-o mă bucură enorm. I-am descoperit niște purici de plante sau, mă rog, niște intruși, de care intenționez să scap cât mai curând. Dar trăiește!!! Cu tot insecticidul, a crăpat și nenorocita asta de crăiță. Crăcănații ăia nu s-au dat duși, oricât i-am pulverizat.

Am înlocuit-o cu altă crăiță, dar și asta a sucombat. N-am avut noroc…

IMAG0647

Mai demult am văzut la Kadia un articol despre plante acvatice, și mi-am zis că asta ar fi o soluție excelentă pentru mine, însă în urma unor discuții mai amănunțite cu individul de la secțiunea aferentă din petshop, am descoperit că acestea presupun instalații speciale de filtrare a apei și, de fapt, costuri mai ridicate decât suratele lor ”pământene”. Am renunțat.

Habar n-am cu ce greșesc. Le-am așezat bine (dpdv al temperaturii și luminii solare), le ud cu apă la temperatura camerei, le îngrijesc și le rup frunzulițele uscate și, cel mai important, le feresc de inamicul lor patruped, pisica mea avidă de hrană vegetală … neconvențională. N-am vorbit cu ele, ce-i drept, dar din câte știu nu-i ”obligatoriu” decât pentru bonsai. 🙂

^^^

Acum, situația se prezintă în felul următor: am primit de la mami un busuioc (să am noroc) și o citronela (dacă nu știați, frunzele acestei plante miros a citrice – doooh – și asta ține departe muștele și țânțarii; deși am și plasă la geam, așa mă simt mai în siguranță). De la N. am primit trei violete de Parma și trei mușcate (cele din urmă sunt încă acasă, drumul până la București le-ar fi fost fatal, având în vedere că au fost despărțite și mutate din ghiveciul în care-și duceau traiul împreună). Vă arăt vreo două poze și gata, că am muncit la articolul ăsta (adus aminte, aranjat cronologic și în pagină, pus poze și făcut lightbox) de parcă eram plătită pentru el.

Busuioc 

În poza asta e cam trist după drumul lung de-acasă până aici, dar și-a revenit între timp.

 DSCN3406

Mușcată citronela

DSCN3454

DSCN3455

Cactuși

DSCN3450

Ăsta de mai jos face pui de când îl am. L-am mutat din ghiveciul original, iar acum trebuie să mai fac asta încă o dată. Probabil îi merge bine fiindcă este ”furat” – am înțeles că așa e vorba din bătrâni.

Dacă tot am făcut pauză și paranteză, citiți aici despre cum feriga și cactușii protejează de radiații.

DSCN3448

DSCN3452

Violete de Parma

DSCN3456

Și, de-acum … Doamne ajută să-mi trăiască. Dacă aveți sfaturi despre îngrijirea și înmulțirea florilor, vă rog să le împărtășiți, că mă zvârcolesc în chinuri de nepricepere.

Să aveți o zi frumoasă ca o orhidee! 🙂

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

10 comments

  1. Ce busuioc mareeeeeeeeeee! Al meu e încă micuţ şi plăpând, sper să ajungă şi el aşa voinic 🙂

    În rest, mai am o singură floare care nu ştiu prin ce minune supravieţuieşte cu mine de vreo 5-6 ani. S-a obişnuit cu seceta, cred 😀

  2. Hehehe, asculta la mosu’, nu exista solutii. Daca ai gena de ucis plante, ai gena de ucis plante. Kadia le omoara instant doar uitandu-se la ele :D. Obisnuieste-te cu ideea ca pentru tine doar zoologia tine :D.

    • Mai, inca nu am reusit sa ma obisnuiesc cu ideea. Dupa cum vezi, insist. Daca nu si nu, poate-mi vine mintea la cap si renunt de tot la botanica pentru zoologie.

  3. Mie imi plac mult plantele (ma rog nu toate.. muscatele de exemplu deloc. mi se par si urate si mai si au si un miros pe care nu-l suport), insa imi plac atata timp cat are altcineva grija de ele.
    Nu imi place deloc sa am grija de plante si sunt convinsa ca nu ar rezista nicio planta cu mine. :)) Nici macar cactusii.

    • As vrea si eu sa aiba altcineva grija de ale mele, dar din pacate asta nu este o optiune. 😀 Ele ma au doar pe mine, care le omor fara sa vreau, si pe Mufi, care le molfaie cand are chef.

      • Ooo da. Si Duny face la fel cu unele. Acum avem noroc ca a adus tata de la munte niste pamant in urma cu vreo 2-3 ani si l-a pus intr-un ghiveci mare cu gandul sa planteze nu stiu ce flori in primavara. Si cum a dat soarele au inceput sa incolteasca “chestii pe acolo” din senin. Si uite asa ne-am ales cu o iarba cu fir subtire iar a mea pisica este scoasa zilnic la pascut pe balcon :))) Nu mai are nevoie de alte flori.

        Apropo, de ce nu ii cumperi iarba matei? sau poti sa plantezi grau.. le place si nu se mai ating de alte plante.

  4. Eu din cate stiu cactusii absoarbe energia negativa,iar florile daca vrei sa iti traiasca oferale iubire si dragoste,asa este ca am incercat si da rezultate daca vrei mai multe detalii contacteazama pe messenger sau la tel:0740689355 succes.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top