You are here: Home » Episoade » E vară. Dezbrăcarea!
E vară. Dezbrăcarea!

E vară. Dezbrăcarea!

Când a intrat Mufi în viața mea, m-am jurat că n-o voi tunde. Văzusem multe pisici frezate și mi se păreau urâte și triste, așa că mi-am zis că nu voi chinui felina și n-o voi dezbrăca, indiferent cât de cald se face. Dar m-am înșelat, ca în multe alte privințe.

Am vrut persană fiindcă, statistic vorbind, aveam mai multe șanse să nimeresc o pisică-bibelou, nu una care să-mi spargă căni și să-mi facă franjuri la draperii. Aproape din păcate, persanele himalayan, fiind încrucișate cu siameze, nu sunt cele mai liniștite creaturi, dar oricum nu se compară cu alte rase super-energice. Am făcut, așadar, un compromis – am dat calmul din casă pe calmul meu, deoarece acest specimen nu e ușor de întreținut. A mea nu stă la periat, și e sătulă de spălat ochișorii și de picături (are o problemă de care n-am scăpat, și care tot revine când ne este lumea mai dragă). Muncă, tată, dar nu din cea cu mătura și cu ac și ață, ci cu șervețele umede speciale sau pieptene des. Nu-i bai, e mai bine așa, fiindcă Muf e perfect de docilă, în opinia noastră.

Prima vară împreună mi-a schimbat complet opiniile referitoare la estetica felină – părul lung plutea prin casă, nici nu dovedeam să-l strâng. De fiecare dată când puneam mâna pe ea, rămâneam cu un smoc în palmă. În plus, îi era extrem de cald și o vedeam că suferă, așa că am cerut date de contact de la o persoană avizată, cumnata mea care la momentul acela îmi recomanda cu multă căldură o procedură controversată – chelirea stil leu. Ea avea mai multă experiență cu o persană albă, superbă, cu o blană mult mau frumoasă decât a lui Muf (a mea, fiind încrucișată, nu are firul de păr moale și ușor ondulat – pe spate este mai ”țepoasă” decât ”verișoara” ei), și ne-a recomandat un cabinet din București, care efectua servicii de spa fără anestezie sau tranchilizare (proceduri invazive cumva), ceea ce în Iași nu se putea. Îmi aduc aminte că am încercat în repetate rânduri să conving veterinarul (de care acum mi-e dor, fiindcă n-am găsit unul bun aici) să o sedeze ușor sau să găsească metode să o aranjeze fără adormire, dar n-a fost chip să-l înduplec.

Așadar, am transportat felina la București, și am lăsat-o pe mâna experților, la tuns. Am avut emoții, n-o să vă mint! Prima dată când am pus mâna pe ea, pe pielea aceea moale și care se mișcă într-un fel dubios (la câini, de exemplu, nu e așa), mi s-a părut ciudat, dar m-am obișnuit repede. Eram atât de încântată de cât de comic arată, de faptul că nu mai lasă păr, că îi este mai bine fizic, încât am promis că voi face asta în mod constant sau oricând am posibilitatea.

Se spune că pisica se simte rușinată de asta. Acuma, nu știu altele cum sunt, dar a mea a fost doar supărată că au spălat-o și miroase a parfum, așa că s-a lins până când a scăpat de aromele străine. Ce-i drept, nu-i place la fel de mult să o iau în brațe, cred că simte ciudat contactul dintre pielea mea și a ei, dar în două zile (maximum) se obișnuiește și cu asta, și viața noastră continuă într-un mod adorabil: ea are confort termic, eu râd de câte ori o văd, timp de vreo săptămână, până nu mi se mai pare amuzantă ci doar frumoasă.

Fiindcă în mod natural părul ei este extrem de lung, atunci când scăpăm de el, dimensiunile ei se reduc la jumătate, și pare mult mai mică, ceea ce este un plus, având în vedere că este nesătulă deci veșnic la dietă. Din cauză că a fost sterilizată, îi este foame mai mereu (mănâncă oricât îi pun, atunci când îi pun, să fie sigură că dă gata porția), și mă cam deranjează că tot cerșește crocheței – la început mă îndupleca, dar după ce a depășit 4,5 kilograme nu mi-a mai fost milă. 🙂 Acum arată numai bine, sunt mândră de realizările mele și-i fac sporadic poftele cu hrană umedă.

De ce v-am zis povestea asta? Înafară de faptul că e blogul meu și deci scriu despre orice vreau (hihi), mi-am dat seama că n-am povestit niciodată despre asta. Am primit vreo două comentarii răutăcioase pe fb și la alte articole în care am pus poze cu Muf în pielea goală, cum că e urâtă așa sau că am chinuit-o. Drept să zic, o fi o chestie de gustibus, dar adevărul este că în realitate este mult mai drăguță și că până nu încerci, n-ai de unde să știi cum e. Eu aș ține-o cheală tot anul, e mult mai drăguță așa, și-mi este și mie mai ușor, mai ales când năpârlește.

La urmă … poze, ca de obicei! Și vreau să aud numai cuvinte de laudă de data asta! 😛

DSCN3238

 

DSCN3242

 

DSCN3272

 

În această ultimă poză este poziția care-mi place și-mi displace cel mai mult: urechile pe spate! E tare drăguță când stă așa, dar de cele mai multe ori asta înseamnă că urmează să facă năzbâtii.

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

8 comments

  1. O pisica fericita, o stapana fericita.
    Ce poate cere cineva mai mult de la viata 😉 ?

  2. E simpatica, asa ca animal, dar zau daca mi se pare ca seamna cu o pisica ! Zau, oare pisicile se pot recunoaste in oglinda ? Ca m-am gandit sa nu-si faca probleme de identitate de sine daca se uita la ea insasi in oglinda si nu se recunoaste sau chiar daca nu stie ca e ea insasi sa nu cumva sa se sperie, pt ca nu se va putea gandi (in caz ca pisicile nu se pot recunoaste pe sine insusi in oglinda, ceea ce nu stiu) ca e poate macar o alta pisica, si daca isi formuleaza impresia ca o fi vreun alien sau poate un pui de leu acolo, adica o felina salbatica, si se sperie ?! Adica eu ma gandesc totusi si la echilibrul ei psihologic. Ca totusi ma gandesc ca primul veterinar care a refuzat sa o tunda fara a o supune la anestezie, s-o fi gandit ca totusi tunsul pisicilor nu e ceva natural pt ele, adica s-ar speria daca s-ar trezi ca vine cineva sa le tunda, mai ales asa pe tot corpul, adica nu in sens doar de coafat, care e cu totul altceva. Plus nu am studiat daca blana pisicilor are vreun alt rol. Plus, datorita unui articol si comentarii de pe bogul lui Vladen, tocmai recent am aflat ca termo-reglarea asa mai larg cunoscuta la oameni, inclusiv raspunsul lor la zapuseala sau decizia de a purta ei blanuri ca sa se apere de frig, nu e tot aia ca cea de la caini, si acum trebuie sa afu si care e aia de la pisici, pt ca e posibil ca tu tunzand pisica de fapt in loc sa o feresti de zapuseala, de fapt sa-i fi cauzat o dereglare metabolic-vasculara, insa nu stiu daca va fi suficient de severa sa o bage in insuficienta cardiaca, sau doar ii va cauza sa slabeasca cateva grame. Dar NU doresc sa alarmez pe nimeni, zau, pt ca NU stiu, de aia mi-am si facut atatea probleme. Trebuie sa mai caut sa vad ce pot afla, si revin.

    • Nu se recunosc. Atunci cand se vad prima oara, reactia este cam aceeasi: se cocoseaza si scuipa, crezand ca e o alta pisica. Dupa aceea se obisnuiesc, dar nu sunt constiente de ele insele.
      Da, tunsul nu e natural pentru ele, insa caldurile atroce din ultima vreme si faptul ca naparleste intr-un mod deranjant m-au impins sa fac asta.
      Cat despre dereglare…nu stiu daca e adevarat, avand in vedere ca pisicile transpira prin pernute, nu prin pielea corpului.

      • Ai dreptate, nu e asa de periculos precum crezusem, si poate fi chiar indicat in caz ca nu beneficiezi de aer conditionat si temp trece de 32 de grade, desi se prefera a se tunde mai mult parul de pe burta si celalt mai mult asa doar tuns mai scurt nu chiar asa de tot, desi exista o estetica si legata de asta, insa am citit si parerile veterinarilor sunt cam impartite unii zi ca nu are rost, si cel mai bine perii pisica plus ii mai faci cate o baie caldutta cu bicarbonat, altii zic ca e poate fi util, dar nici unul nu a zis ca ar fi poibil periculos, (decat ma rog daca ar fi sa dezvolte vreo alergie sau eczema de la parfumurile cu care s-a dat pe ea dupa ce a fost tunsa, plus unii au descris ca unele pisici au devenit anxioase sau deprimate daca au foosttunse chir asa de tot, ca s-au speriat, dar astea erau poate pisici asa mai rasfatate care erau mai sensibile, mai intolerante fata de stressul cauzat de diverse schimbari, nu erau pisici asa comune.

  3. Mie mi-e asa de mila de ea, dar am avut pisica cu par lung si inteleg doleantele, macar la noi nu-i asa de cald, la 35-40°C cum sunt prin Bucuresti chiar inteleg necesitatea. Cred insa ca daca voiai o pisica cuminte si lenesa ar fi trebuit sa-ti iei un mascul. Ei sunt mult mai lenesi si tacticosi.

    • Mama lui Alfa are un mascul, si numai pe tavan n-a umblat, ca-n rest …. =)) Nu cred ca e o regula cu masculii si femelele. Si chiar daca sunt “frati”, tot pot sa aiba temperamente complet diferite. Pana la urma, cum e norocul… Eu am nimerit bine, dar, repet, sunt convinsa ca si rasa isi spune cuvantul, cu siguranta mai mult decat “educatia” sau sexul.

  4. E adorabila! Ce as smotoci putin ghemul asta de blana. 😀 Da-i un pupic din partea mea!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top