You are here: Home » Cărți » Despre două cărți … de Isabel Allende
Despre două cărți … de Isabel Allende

Despre două cărți … de Isabel Allende

O ador pe Isabel Allende! Îi citesc romanele pe nerăsuflate, sunt îndrăgostită până peste cap de stilul ei de a scrie. Am de gând să cumpăr tot ce a publicat, în timp, pentru că nu pot să mă mai abțin, a devenit un drog livresc. Știu că sună ușor zuzu, dar chiar mi s-a lipit de suflet, mai ceva ca Lisa See (dar despre acest foc de paie … în alt episod).

Despre ”Ines a sufletului meu” nu pot să scriu prea multe, fiindcă s-a cam zis tot ce era de zis, cred eu. Vreau doar să menționez că m-a încântat peste poate această poveste despre o croitoreasă spaniolă care pornește într-o aventură de cucerire a unei țări și, întâmplător, și a unui suflet de bărbat. Volumul este plin de fapte istorice, pe marginea cărora autoarea a croșetat detalii personale care te țin alături de personaje la fiecare pas – în lungul drum până în Chile, la întemeierea orașelor și în războaiele cu indienii. Fascinant. Captivant.

”Suma zilelor” este continuarea unui roman pe care încă nu l-am citit. Cu toate astea, și poate și fiindcă e prea mainstream să lecturezi cronologic (glumesc), nu prea a contat. Practic, volumul este un compendiu al întâmplărilor de zi cu zi, care se împletesc pe alocuri cu amintiri și cu discuții imaginare pe care autoarea le poartă cu fiica ei (în anul ulterior morții celei din urmă). Lectura a fost atât de savuroasă, încât nu numai că respiram atmosfera aceea și trăiam alături de personaje, dar m-am decis să încep un jurnal și să păstrez și eu amintiri din care să scriu o carte – nu pentru publicat, că nu-s scriitoare, ci pentru sufletul meu. Cel mai interesant este cum se schimbă perspectiva odată cu trecerea timpului – lucruri pe care le-a scris însăși autoarea se simt altfel atunci când le adună pentru cartea aceasta. Iarăși : fascinant, captivant!!!

În sfârșit… Nu mă pricep la descrierea cărților, motiv pentru care nu o s-o mai lungesc inutil. Vreau doar să se consemneze că o iubesc pe Isabel Allende. Și că odată începute, romanele ei nu așteaptă prea mult, fiindcă abia le las din mână. Când o să fiu mare vreau să fiu Isabel Allende. 😛 O iubesc. Am mai zis?

Foto

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

3 comments

  1. Nu o stiu. Ma cam sperie ideea discutiilor cu fiica moarta desi presupun ca-s totusi imaginate inainte de moartea ei, nu? Ii dau si eu un ochi. Sau e strict de femei?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top